Anticipând evanghelia vindecării celor 10 leproşi, dar şi debutul octavei
de rugăciune pentru unitatea creştinilor, vă invit să
descoperim posibilele motive pentru care majoritatea leproşilor însănătoşiţi nu
s-au mai întors ca să-i mulţumească Domnului.
Lepra, boala celor 10, era una de-a dreptul îngrozitoare, fără leac în
acele vremi, dar şi una contagioasă. Tocmai din această cauză leproşii trebuiau
înlăturaţi din comunitate. Mai mult, ei erau excluşi chiar şi din propriile familii!
Este posibil, deci, ca din cauza dorului după cei dragi, cei pe care nu-i mai
văzuseră de ceva vreme, proaspăt tămăduiţii să fi uitat de Dăruitorul lor. Atenţie,
însă, acest pericol ne priveşte şi pe noi atunci când sănătatea, familia,
serviciul sau alte daruri pe care le-am primit, ne ţin departe de Dumnezeu, de
chiar Binefăcătorul nostru!
La fel de probabil este şi ca unii dintre ei să se fi gândit să mai aştepte
puţin, pentru a se convinge că s-au vindecat de-a binelea. Şi printre ei erau
poate unii care ştiau dinainte de a-l întâlni pe Învăţător că se vor face bine
dacă sunt optimişti şi dacă vor gândi pozitiv. Deci e posibil ca însănătoşirea
lor să nu i se datoreze chiar întru totul lui Isus, credeau aceia. În plus, mai
e posibil şi ca cei nouă nerecunoscători să îşi fi spus următoarele: Ce atâta grabă, că doar avem timp suficient
să-l căutăm pe Isus. Şi, la urma urmei, poate că nici nu am fost atât de
bolnavi precum am crezut!
Un alt motiv plauzibil, pentru care cei nouă nu s-au întors să-i mulţumească
Binefăcătorului lor, ar putea fi faptul că erau preocupaţi mai degrabă de împlinirea
dispoziţiilor religioase, decât de Isus. Erau atât de nerăbdători să primească
din mâna preoţilor documentul care să le ateste vindecarea, încât uitaseră de datoria
de bun simţ elementar pe care o aveau, aceea de a mulţumi. Poate că tocmai de
aceea samariteanul a fost singurul care s-a întors să-i mulţumească Domnului,
pentru că el nu era supus prescripţiilor religioase care se adresau poporului
ales. Şi, apoi, prezenţa lui în mijlocul aleşilor
poate le-ar fi cauzat acestora neplăceri. Cum puteau ei să se înfăţişeze în
faţa preoţilor alături de un străin de credinţă!?!
Faptul că suferinţa îi uneşte pe oameni şi că înlătură prejudecăţile dintre
ei este un lucru cert. Cât timp au fost bolnavi, evreii au putut să
convieţuiască cu samaritenii. Când însă s-au văzut vindecaţi, nu s-a mai putut!
Şi pentru că tot aminteam de octava de rugăciune pentru unitatea creştinilor, să
ne amintim şi de preoţii ortodocşi şi de cei catolici care în temniţele
bolşevice, împărţind aceeaşi suferinţă, au putut să se roage împreună. Prea
Sfinţitul Ploscaru, Părintele Steinhardt şi mulţi alţii, ne-au dat mărturie
despre aceasta. Astăzi însă, când preoţii sunt în libertate, nu o mai pot face,
deoarece canoanele religiei interzic rugăciunile interconfesionale!!! Iată,
dragilor, chiar şi religia poate să-l despartă pe om de Dumnezeu!
Şi ca să întăresc cele spuse anterior, voi aduce ca argument şi reacţia
înverşunată pe care inşi - intitulaţi creştini - au avut-o la auzul veştii că
Patriarhul Ecumenic se va întâlni cu Papa. Încă se mai aud ecouri de voci ale
înaltelor feţe bisericeşti care cereau excomunicarea Patriarhului, invocând
drept motiv rugăciunea făcută alături de „capul
ereticilor şi al schismaticilor”… Eu cred că avertismentul transmis de Hristos
preoţilor care i-au fost contemporani - acela că “vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu”
(Matei XXI, 31) - le este adresat totodată şi celor care s-au îndrăgostit mai
mult de canoane decât de Domnul!
În concluzie, atitudinea ingrată a celor nouă leproşi însănătoşiţi ne atrage
atenţia asupra a două pericole de care trebuie să ne ferim: 1) să aşezăm
darurile primite paravan între noi şi Dătătorul nostru; 2) preocupaţi până
peste cap cu practicile şi cu obiceiurile religioase, să-l pierdem tocmai pe
Isus.
Parinte mi-am gasit timp sa citesc si intr-adevar ai punctat bine timpurile dure au unit bisericile!
RăspundețiȘtergerePentru a simti consistenta unui lucru trebuie sa il stringi tare in mana ...asa se vede uneori si consistenta oamenilor ..cand ii strange viata!
Pace si iubire Simona
Grazie, Simona!
ȘtergereIn tot ce ati scris aveti dreptate. Acum am sa dau un citat din Cararea Imparatiei scrisa de Arsenie Boca " Numai sila unei prigoane peste tot pământul împotriva creştinilor îi va hotărî să lase la o parte orice vrajbă confesională şi să fie una, cum au fost la început. Nu vor scăpa de sub tăvălugul urgiilor istoriei, până nu vor veni la mintea aceea să asculte şi să împlinească, măcar la sfârşit, rugămintea cea mai de pe urmă a Mântuitorului în lume. Poate că în vremile acelea abia vor mai fi creştini; dar oricâţi vor rămâne, aceia trebuie să treacă, peste ceea ce ar trebui să treacă creştinătatea vremii noastre şi să fie
Ștergereuna.
Primejdia comună s-a arătat în lume, unirea creştinătăţii întârzie, Doamne, până când? ... Deci, când fărădelegile vor încleşta mintea şi inima oamenilor şi-i vor sălbătici aşa de tare, încât vor zice că nu le mai trebuie Dumnezeu, Biserică şi Preoţi, încât va fi sălbăticia şi nebunia urii peste tot pământul, atunci vine sfârşitul. Amin.