Pe 8 martie 1917 (stil nou), la Sankt Petersburg, a început revoluția bolșevică, cea ale cărei crime odioase nu s-au sfârșit niciodată. Ulterior, în 1921, Vladimir Ilici Lenin și Alexandra Mihailovna Kollontai – răsplătiți pentru activismul lor cu renumele de "singurii comuniști din Rusia" – au impus sărbătorirea femeii tot pe 8 martie, obicei transferat în toate statele din blocul sovietic și nu numai.
Promiscuitatea, libertinajul și asaltul împotriva familiei, în general, nu au pătruns în "Grădina Maicii Domnului" pe filieră occidentală – așa cum ar vrea neocomuniștii să credem –, ci fix din direcția opusă. Căci tovarășa Kollontai însăși este cea care a promovat ideologia eliberării sexuale. A se studia în acest sens celebra teorie a paharului de apă a tovarășei revoluționare. Tot ea cerea și abolirea căsătoriei și ca educația copiilor să fie făcută doar de către statul comunist. Așadar, de ce și-ar dori bunii creștini să o celebreze pe femeie la data la care, de fapt, ar trebui comemorate milioanele de victime ale "revoluției ruse"?
Ziua femeii creștine poate fi celebrată de Bunavestire – dacă tot vrem să legăm această zi de începutul primăverii –, în Duminica Femeilor Mironosițe, sau în luna mai care este dedicată Sfintei Fecioare Maria, așa cum se obișnuiește deja în Biserica Catolică. Pentru că Maica Domnului și mironosițele ne oferă suficiente motive pentru a le sărbători virtuțile – curajul, asumarea, disponibilitatea, răbdarea, priceperea, fidelitatea, statornicia, generozitatea, credința nefățarnică etc.
