Spectacolul de Crăciun

În Duminica dinaintea Naşterii Domnului, Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică din Râmnicu Vâlcea a organizat deja tradiţionala Serbare de Crăciun. În deschidereaa spectacolului s-a prezentat următoarea ipoteză: Dacă Pruncul Isus i s-ar adresa şi el Moşului, ce i-ar scrie? Desigur, i-ar cere să-şi primească ziua de naştere înapoi şi, în acest fel, El să fie cel sărbătorit şi felicitat de toţi creştinii anual, pe 25 decembrie. De altfel, în desfăşurarea sa, spectacolul susţinut de copilaşii parohiei ne-a întărit convingerea că Sărbătoarea pe care o aşteptăm este una adevărată – cea despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu – şi nu una care să elogieze personaje imaginare lapone.

După scurta introducere în spectacol, copiii le-au prezentat invitaţilor rezultatul muncii lor din ultimele cinci-şase săptămâni: o piesă de teatru şi concertul de colinde. Sceneta intitulată „Al patrulea Crai” ne-a ilustrat povestea celui de-al patrulea mag care a pornit spre Betleem pentru a-i dărui nestematele sale Micului Nou Născut. Concluzia acestei piese de teatru este următoarea: nu ar trebui să ne lăsăm copleşiţi de farmecul material al acestei Sărbători a Crăciunului, ci să ne gândim mai ales la faptul că Dumnezeu Mântuitorul s-a întrupat şi a suferit pe Cruce pentru a ne oferi darul cel mai de preţ: viaţa veşnică. A urmat apoi concertul de colinde pregătit de micuţii parohiei împreună cu părintele paroh Marian Stoicănescu şi primirea cadourilor care, de data aceasta, nu au mai fost aduse de Moş, ci de îngerii Domnului şi de magi.

Grupul de copii ai parohiei din Râmnicu Vâlcea anexează special pentru domniile voastre câteva imagini din spectacol şi vă urează sărbători sfinte!

Nevroza Crăciunului

Voi nu aţi început să gâfâiţi alergând?… Alergând unde!?… În întrecerea pe care am început-o înainte de „Moş Nicolae”, cea care durează mai bine de o lună şi în care ne-am lăsat atraşi, ca fraierii, cu toţii! Întrecerea în care avem drept jaloane: beculeţele colorate, reclamele ameţitoare, multe lumini, cutiile şi hârtia de împachetat, cadourile, casele împodobite, globuleţele, stelele pentru vârful bradului, sms-urile, e-mail-urile, cărţile poştale, onomasticile, petrecerile, serbările…, groşteii, afumăturile, caltaboşii, vitrinele încărcate, sacoşele pline…, facturile, pe Moş Crăciun, renii, Laponia etc. A, dar staţi o ţârică! Parcă mai e încă o chestie referitore la ceva ca un staul… Sau ca o iesle… Sau, cine ştie, poate mă înşel. Oricum, un staul întunecat şi umed nu prea are nimic în comun cu jaloanele enumerate mai sus, nu-i aşa?

Dar mai bine vă invit să vorbim despre draguţul de Moş Crăciun!!! Haideţi să le povestim tuturor, în special micuţilor, cât de bun este Moşul! Să le vorbim despre sania lui zburătoare care porneşte încărcată cu de toate şi care străbate tot mapamondul! Auzi, da Moşu ăsta de unde o fi originar, din Laponia cea nordică sau din… Betleem!?! Aaa, nu, Moşul stă sigur în Laponia, am văzut şi la televizor! Mă scuzaţi, sunt aşa de zăpăcit în perioada sărbătorilor!… La fel ca voi, nu-i aşa? Am atât de multe pe cap şi nu ştiu de ce tocmai acum îmi tot vin în minte imagini precum: iesle, ciobănaşi, staul, drumeţi şi… iar Betleem!? O fi vorba despre vreo poveste absurdă a copilăriei, despre vreun prunc nou născut care primise ceva cadouri de la Moşul cel Bun. Sau poate cadourile erau de la trei magi şi de la… îngeri!?!… Ce magi, domne, şi ce îngeri? Că doar ştie toată lumea că scumpii de spiriduşi sunt ajutoarele Moşului!

Cred că le-am încurcat rău de tot. Uff, în acest moment, ca să-mi pot clarifica ce anume sărbătorim, chiar aş avea nevoie de puţin ajutor. Ia, staţi, staţi o ţârişoară să-mi trag sufletul!… Şi acum, că-mi pare că m-am liniştit puţin, tind să cred că despre altceva ar putea fi vorba în această perioadă. Parcă despre o noapte întunecată şi friguroasă, şi despre nişte călători care nu găsesc locşor unde să-şi tragă sufletul, şi despre un copil născut într-o sărăcie lucie… Hmm, păi şi atunci - dacă ar fi aşa - despre ce ne mai aminteşte opulenţa cu care ne împresurăm în toată această lună?… Hai, că nici nu mai ştiu ce să cred! Şi, până la urmă, Moş Crăciun acesta există sau nu? Voi ce părere aveţi?

Iar acum, să mă scuzaţi, domniile voastre, dar vreau să mă retrag puţin din această alergătură sufocantă! Îmi iau o pauză. Este absolut necesar s-o iau. De ce? Păi, ca să văd dacă nu cumva am greşit grav hiperbolizându-l pe bătrânul bărbos roşu şi, în aceşaţi timp, desconsiderându-l pe Micul Nou-Născut. Gata, ştiu, voi merge să mă informez! Cu siguranţă voi merge! Dar unde? Şi cine ar putea să mă lămurească şi să-mi vindece nevroza?… Staţi aşa, dragilor, am găsit! Parcă un renumit Dr. Luca ar fi scris explicit în Evanghelie - best-seller-ul său - despre evenimentul căruia s-ar cuveni să-i oferim toată atenţia. Gata, voi da praful jos de pe Scriptură şi voi elucida singur Misterul! Iar după ce voi studia temeinic subiectul, poate voi reveni să vă povestesc şi vouă. Însă, domniile voastre, continuaţi să alergaţi, cine ştie unde veţi putea ajunge!

Sfântul Nicolae

Se apropie cu paşi repezi şi Sărbătoarea Sfântului Nicolae, iar noi încă nu ne-am decis ce cadouri să le facem celor dragi! Ameţiţi de beculeţele colorate şi de reclamele luminoase ale oraşului, ne lăsăm sufocaţi încă o dată de comercialul care aproape a înlocuit sfinţenia sărbătorilor ce se doreau a fi creştine. Preocupaţi atât de mult cu alegerea cadourilor, cu împachetarea şi distribuirea lor, nu mai avem timp să înţelegem şi motivul pentru care Sfântul Nicolae a devenit protectorul copiilor, în special. Ca să nu mai spunem că unii dintre creştini l-au numit „Moş” pe Sfântul, încercând şi reuşind pe-alocuri să-l desacralizeze. Drept urmare, ne vom strădui să le ţinem piept acestora, scoţându-vă ochii din vitrine şi îndreptându-vă atenţia asupra evenimentelor care l-au făcut sfânt pe Nicolae.

Data naşterii Sfântului ne este necunoscută. Ştim doar că s-a născut la sfârşitul secolului al III-lea, în vremurile în care împăraţii Diocleţian şi Maximilian îi persecutau pe creştini. Nicolae s-a născut la Patara, în părţile Lichiei, iar părinţii săi care erau creştini se numeau: Teofan şi Nona. Întemniţat din cauza credinţei, tânărul Nicolae a fost eliberat în urma edictului dat în 313 de cei doi cumnaţi: Constantin şi Liciniu. După eliberare, pentru a-i mulţumi Domnului, Nicolae a vizitat locurile sfinte din Ierusalim. Încheind acest pelerinaj, s-a întors în Lichia (în Turcia de azi). Aici, după moartea episcopului Ioan – probabil unchiul său – sinodul episcopilor din împrejurimi, sub inspiraţia Sfântului Spirit, l-a ales pe Nicolae să fie consacrat episcop al Mirei Lichiei.

Una dintre cele mai cunoscute legende atribuite sfântului spune că trei surori nu se puteau mărita din cauza nevoilor materiale cu care se confrunta tatăl lor. Mai mult, părintele lor începuse să ia în calcul şi posibilitatea ca acestea să se prostitueze pentru a se putea întreţine. Aflând de la Dumnezeu despre planul tatălui, atunci când copilelor le-a venit vremea să se căsătorească, episcopul Nicolae a lăsat la uşa casei acestora câte un săculeţ cu aur. O altă variantă spune ca săculeţii cu aur au fost lăsaţi prin hornul casei şi au căzut în şosetele puse la uscat, de unde şi obiceiul atârnării şosetelor la şemineu. Când a venit timpul celei de-a treia fete să se mărite, tatăl fetelor a stat de veghe pentru a-l descoperi pe binefăcător. Văzându-se deconspirat, Sfântul Nicolae i-a cerut acestuia să păstreze secretul, însă în zadar, deoarece tatăl copilelor nu s-a putut abţine să-şi facă cunoscut binefăcătorul. De atunci, continuă legenda, toţi cei care primesc daruri neaşteptate îi mulţumesc Sfântului Nicolae pentru ele. În iconografia apuseană (vezi foto) cei trei săculeţi cu bani de aur sunt reprezentaţi sub forma a trei bile de aur, devenite simbolul Sfântului.

Ajuns episcop, Nicolae ar fi participat la primul Conciliu Ecumenic din 325 de la Niceea. Aici el l-ar fi pălmuit pe preotul egiptean Arie, cel care nega dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru, fapt pentru care i s-ar fi luat omoforul şi evanghelia – simbolurile arhieriei – şi pentru care a fost închis. La scurt timp, în urma viziunilor avute de unii dintre cei 318 părinţi care au participat la sinodul niceean, Sfântul Nicolae a fost eliberat şi repus în drepturi. Se pare că data trecerii la cele veşnice a Sfântului Nicolae este 6 decembrie 345 (după alţii 352); iar din anul 1087, pentru a nu fi distruse de musulmani, moaştele sale au fost luate din Mira şi mutate în sudul Italiei, la Bari.

Ulterior, după încreştinarea slavilor, cultul Sfântului Nicolae l-a înlocuit pe cel al zeului agriculturii, Mikula. Astăzi, Sfântul Nicolae este considerat a fi patron al Ţărilor de Jos, al Greciei, al Rusiei, al provinciei Lorena şi al mai multor oraşe europene, în special Bari. Mai este cunoscut şi ca ocrotitor al fetelor nemăritate, al mireselor, al călătorilor, al comercianţilor – adică tocmai al acelora care astăzi îi desacralizează cultul, ce ironie! –, al celor acuzaţi pe nedrept şi, desigur, al copiilor.

Din nefericire, cu timpul, sărbătoarea personajului imaginar Moş Crăciun a înlocuit-o pe cea a „Sfântului minunilor” în numeroase ţări, iar Moşul a devenit o oportunitate pentru comercianţi pentru a-şi mări vânzările. Tot în timp, faima lui Nicolae de episcop sfânt a fost ştearsă şi înlocuită cu imaginea celui care le aduce daruri copiilor, în urma poveştii celor trei surori ajutate de Sfânt. Cum s-au întâmplat toate acestea? Atunci când emigranţii din nordul Europei s-au stabilit în Statele Unite ale Americii, iar imaginea Sfântului Nicolae – „Sinterklaas”, după cum îl numeau olandezii – s-a metamorfozat în cea a lui „Santa Claus”, Moş Crăciunul modern care s-a rupt definitiv de spiritualitatea creştină a sărbătorilor de iarnă. Iar din State, Moşul, simpatic cum îl ştim, s-a cocoţat pe TIR-urile celor de la Coca-Cola şi a venit şi pe la noi.

Aşadar, înainte de a da buzna în magazine şi de a le prăda rafturile, poate că ar trebui să avem şi un scurt moment de reflecţie: de ce cumpărăm cadouri în perioada Crăciunului şi, mai ales, pentru cine le cumpărăm? Că dacă nu o facem în numele lui Hristos şi pentru El, atunci am pierdut şi noi tot ce era mai creştinesc şi mai frumos în acest timp sfânt.