Batman, Batman...

Au trecut cei doi ani în care ar fi trebuit să părăsesc această viață după prima doză de vaccin, perioadă în care am acumulat încă două doze. M-am vaccinat cu ARN mesager nu pentru că aș fi vrut neapărat să îmi zoresc întâlnirea cu Creatorul, însă eu chiar am crezut că după cele trei înțepături îmi vor crește pene de liliac chinezesc*. Și îmi propusesem să zbor apoi la un casting, la DC Studios, pentru rolul unui Batman mai bucălat. Că tot am sutană.

Vă anunț așadar că nu mi-am întâlnit nici Creatorul și că, fără penajul de liliac, am pierdut și rolul de supererou. Aia e, o să-mi trăiesc prisosul de ani cu acest regret, în fabulosul Gotham City de la vărsarea Olăneștiului în Olt...

Dar, bă, nu mai mințiți populația cu conspirația, că din cauza voastră mi-am mai pus și urechi flaușate ca de liliac la Sandero, crezând că se va transforma în primul batmobil care se deplasează cu ajutorul ecolocației. Și mi-a zis lumea că o să-l bușesc dacă mă voi baza pe ele, dar eu nimic, Batman, Batman.

*Nu vă străduiți să mă convingeți că liliacul nu ar avea pene. Asta vrea oculta să credeți. Păi, dacă nu are pene, atunci cum de are aripi?

#BirdsArentReal #SpreadTheTruth

Furtul intelectual

Furtul este o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului și, în consecință, o violarea a persoanei umane. Furtul intelectual este și el o încălcare la fel de gravă a poruncii a șaptea: "Să nu furi!". De ce? Pentru că și el încalcă dreptul la proprietate și pentru că urmările lui se resfrâng asupra comunității.

Rămân la părerea că furtul, în toate formele lui – furtul calificat, corupția, șpaga, "atențiile nevinovate", înșelăciunea, specula, camăta, neplata echitabilă a muncitorilor, copiatul, plagiatul (chiar și cel al postărilor de pe paginile de socializare) etc. –, este unul dintre primele trei păcate ale noastre, ale românilor. Iar cei care justifică orice formă de furt, inclusiv plagiatul unui politician, devin complici ai acestui păcat deosebit de grav.

Eu, de fapt, începusem să tastez cu intenția de a vă spune cât de jenat sunt atunci când îi mai întreb pe tinerii cu care colaborez dacă au copiat. Majoritatea se încruntă la mine și îmi răspund revoltați: "Victor, cum poți să ne întrebi așa ceva!?!". Îmi fac mea culpa și mă rog să nu le fi dat vreo idee. Așadar, până nu-i pervertim și pe aceștia mai mici, încă mai există speranța că această lume nu s-a golit definitiv de onestitate.