Mănânci seminţe în faţa blocului şi scuipi cojile pe jos? Arunci mucurile
de ţigară şi ambalajele pe stradă? Arunci resturi din maşină? Laşi gunoi în
urma ta? Scuipi pe stradă? Asculţi muzică cu volumul la maxim, deranjând
vecinii? Scrijeleşti pereţi sau copaci? Dar inimi, scrijeleşti?
Îţi răneşti familia? Îţi loveşti copiii şi soţia? Îţi urăşti părinţii? Uiţi
de ei? Îţi minţi familia? Risipeşti banii familiei la păcănele sau la alte
jocuri de noroc? Te doare la bască de educaţia copiilor tăi? Îţi trădezi/înşeli
apropiaţii? Eşti turnător? Ai mai tot timpul o problemă cu colegii de serviciu
şi cu vecinii? Te răzbuni?
Urăşti minorităţile etnice şi religioase? Distribui pe Facebook articole cu mesaj
xenofob/şovinist? Eşti anti-european? Eşti extremist de vreun fel? Votezi
politicieni imorali? Te bucuri să primeşti pomeni electorale? Vrei să te
îmbogăţeşti, indiferent de mijloace? Consideri că hoţii sunt băieţi
descurcăreţi? Furi?
Uiţi să te rogi pentru România? Uiţi să te rogi? Calci în picioare valorile
morale/creştine? Predici ura? Îţi urmăreşti doar propriul interes? Faci totul
doar contra cost? Crezi că Ziua Naţională înseamnă ţuică şi sarmale? Consideri că
e o pierdere de vreme să înveţi cine au fost corifeii Marii Uniri?
Dacă răspunsul la aceste întrebări este pozitiv, atunci să mă scuzi, dar
ţie chiar nu îţi pot spune: „La mulţi
ani, române!”. De fapt, tu nici măcar nu te poţi numi român. Cel mult, te
poţi numi compatriot, dar fără a avea vreo legătură cu patriotismul. Ţie, să-ţi urez ani mulţi, nu pot şi nici nu vreau. Vreau, în
schimb, să le urez de bine celor care răspund negativ, ba chiar se simt
intrigaţi de toate întrebările înşirate mai sus. Vouă, buni români, vă spun din
suflet: La mulţi ani, să creşteţi şi să vă inmulţiţi!
