Ajută-ţi aproapele!

Parohia Română Unită cu Roma, greco-catolică, din Râmnicu Vâlcea, împreună cu lanţul de magazine Annabella din oraş, au iniţiat campania Ajută-ţi aproapele, acţiune în care suntem invitaţi să donăm alimente greu perisabile. Această campanie se desfăşoară în majoritatea magazinelor Annabella din oraş, iar alimentele donate vor ajunge la cca. 50 de familii care se află în dificultate, lista şi situaţia acestora fiindu-ne puse la dispoziţie de către Direcţia de Protecţie Socială din Râmnicu Vâlcea. Conştienţi fiind de faptul că gesturile noastre mici pot deveni adevărate miracole pentru cei nevoiaşi, vă invităm să vă alăturaţi acestei acţiuni şi să transmiteţi mai departe această informaţie.

Vă mulţumim anticipat!

Scurt istoric al bisericii şi comunităţii greco-catolice din Brezoi

Oraşul Brezoi este situat pe Valea Lotrului, în Ţara Loviştei (judeţul Vâlcea), şi este menţionat documentar pentru întâia dată la 4 decembrie 1575. În ultimele două secole, ocupaţia principală a locuitorilor săi (parte din ei transilvăneni) a fost strâns legată de industria de exploatare şi prelucrare a lemnului; mai multe societăţi cu capital străin înfiinţându-se aici, încă din secolul al XIX-lea. Mai ales la începutul secolului al XX-lea, aceste societăţi au adus muncitori străini catolici (italieni şi austrieci), mulţi dintre ei rămânând şi stabilindu-se chiar în Brezoi. Însă, printre muncitorii specializaţi în industria lemnului, aduşi pe Valea Lotrului, s-au aflat şi câteva sute de ardeleni veniţi din zona Dejului. Aceştia din urmă, în mare parte greco-catolici, au înfiinţat la începutul secolului trecut Parohia Română Unită cu Roma, greco-catolică din Brezoi.

Această parohie nou înfiinţată, avea la început peste 300 de credincioşi care, ajutaţi fiind şi de patronii societăţii Carpatina, dar şi de alţi comercianţi, au contribuit atât material, cât şi prin muncă efectivă, la construcţia bisericii parohiale. Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe a fost construită între anii 1938 şi 1942, acesta din urmă fiind şi anul în care a fost sfinţită de P.S. Sa Dr. Vasile Aftenie, la 25 octombrie. În această bisericuţă s-au ţinut servicii religioase pentru românii uniţi, greco-catolici, de la sfinţirea sa, până în fatidicul an 1948, atunci când, prin decretul stalinist 358/1948, autorităţile bolşevice din România au dispus forţat şi abuziv „revenirea la cultul ortodox român a comunităţilor locale ale cultului greco-catolic unit cu Roma”!

Din acel moment, bisericuţa şi terenul pe care fusese construită au fost confiscate abuziv şi oferite în mod gratuit unei alte instituţii care, spre deosebire de Biserica Română Unită cu Roma, a catadicsit să se încline în faţa regimului comunist ateu, instaurat în România acelor vremi. Sub ameninţarea temniţelor sau a destrămării familiilor, unii greco-catolici din Brezoi au plecat din oraş, alţii au început să frecventeze slujbele parohiei romano-catolice, iar alţii, cei mai mulţi, precum lapşii din antichitatea creştină, au cedat şantajului şi au devenit ortodocşi.

La sfârşitul anului 2000, părintele Viorel Catană, căruia i s-au alăturat puţinii creştini greco-catolici rămaşi în localitate, a reînfiinţat Parohia Română Unită cu Roma, greco-catolică din Brezoi, care a fost înscrisă în Registrul Special pentru regimul cultelor al Primăriei Brezoi, în 21 noiembrie 2000.

La 1 februarie 2008, am primit cu drag misiunea încredinţată de P.F. Sa Lucian Cardinal Mureşan, aceea de a administra această parohie. În anul 2009 am început demersurile pentru a recupera biserica despre care am făcut referire mai sus şi terenul pe care aceasta a fost construită (cca. 2000 m.p.). În acest sens, am invitat de două ori parohia ortodoxă, care ocupă şi în prezent această proprietate, să ne întâlnim pentru a rezolva în spirit frăţesc şi pe cale amiabilă această spinoasă realitate a retrocedării propriilor noastre bunuri, aflate, deocamdată, în posesia sa nelegitimă. Ca urmare a refuzului repetat la invitaţiile făcute, în acelaşi an, am apelat la instanţele civile pentru soluţionarea acestui litigiu. Din păcate, dar nu surprinzător, şi în prezent, dosarul nostru este plimbat sau, după caz, blocat prin feluritele instanţe civile ale statului.

Merită consemnată aici şi bunăvoinţa părintelui Gilbert-Sebastian Iavorschi şi a credincioşilor pe care îi păstoreşte, care ne-au îngăduit desfăşurarea activităţii liturgice în biserica cu hramul Sfântul Anton a Parohiei Romano-Catolice din Brezoi, în toţi aceşti ani. Le mulţumim cu acest prilej şi pentru compasiunea şi sprijinul pe care, încă, ni le oferă în mod spontan şi cu totală gratuitate.

N.B.: Articolul prezentat mai sus este extras din: "Unirea poporului", Blaj, 8 noiembrie 1942 (Anul XXIV, nr. 45).

Râmnicu Vâlcea - Cascia (Italia), înfrăţire în credinţă şi pace

Sâmbătă, 13 aprilie, Parohia Română Unită cu Roma, greco-catolică, din Râmnicu Vâlcea a fost gazda unui eveniment deosebit de emoţionant – Înfrăţirea în credinţă şi în pace cu Sanctuarul Sfintei Rita din Cascia (Italia). La aproape opt ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii parohiale ce urma să o aibă ca hram secundar şi, deci, protectoare pe Sfânta din Cascia (22 mai 2005, sărbătoarea Sfintei Rita), comunitatea românilor uniţi din Râmnic a trăit cu deosebită încântare acest eveniment.

Bucuria credincioşilor a fost deplină şi datorită prezenţei Prea Sfinţiei Sale Mihai Frăţilă, episcopul vicar al Bucureştilor. La celebrarea Sfintei Liturghii, în jurul Prea Sfinţiei Sale, au stat preoţii: Marian Stoicănescu - parohul din Râmnicu Vâlcea şi gazda evenimentului, Mario de Santis - rectorul Sanctuarului din Cascia, Don Vincenzo - paroh în Roccaporena, dar şi ceilalţi preoţi care au acceptat invitaţia parohiei nostre – Gilbert-Sebastian Iavorschi (Brezoi), Victor Tudor (Pesceana), Emil Moldoveanu (Braşov), Andrei Mărcuş (Bucureşti) şi Victor Ostropel (Brezoi).

La finalul Sfintei Liturghii la care au participat peste 120 de credincioşi, printre care şi o delegaţie a autorităţii civile din Cascia, însoţită de domnul Emilian Frâncu, primarul  Râmnicului Vâlcea, părintele rector Mario de Santis a oferit Parohiei din Râmnic o relicvă „ex ossibus” a Sfintei Rita, în numele maicilor augustiniene din Cascia. În cuvântul ţinut cu acest prilej, părintele rector Mario spunea: „Acesta este scopul înfrăţirii noastre: vrem şi sperăm ca prin întrmediul Sfintei Rita să se poată stabili între noi raporturi trainice de pace, de promovare a adevăratelor valori umane şi de respectare a oricărei confesiuni sau diversităţi de opinii”.

Această înfrăţire în pace şi credinţă, a Râmnicului Vâlcea cu Cascia, are ca motivaţie strânsa legătură care s-a format în istoria recentă între cele două comunităţi; iar un merit deosebit, în acest sens, îi revine, desigur, părintelui Marian Stoicănescu, cel care a prezentat-o pe Sfântă comunităţii care i-a fost încredinţată şi împreună cu care o venerează pe Rita, Sfânta din Cascia.

O, Doamne Isuse, cel care le-ai recomandat ucenicilor să  iubească 

şi să respecte, chiar şi atunci când sunt ofensaţi, fă astfel încât, 

în fiecare din noi, să fie onorată imaginea iubirii tale milostive; 

sub ocrotirea cerească a Sfintei Rita, femeie a păcii şi a iertării!...

(Fragment din Rugăciunea de predare a sfintelor moaşte)