Mâine sărbătorim Halloween-ul! Da, da, ați citit bine, nu e nevoie să vă
frecați la ochi. Pentru că mâine e ajunul Sărbătorii Tuturor Sfinților, una
dintre sărbătorile de poruncă ale Bisericii Romano-Catolice. Și așa cum toate
marile praznice se celebrează încă din ajun – Ajunul Crăciunului, spre exemplu –,
la fel se întâmplă și cu Sărbătoarea Tuturor Sfinților. De fapt, fix asta înseamnă
Halloween: „All Hallows Eve/Even” (Ajunul/Seara Tuturor Sfinților). Probabil
că mulți, încurcați de cuvântul „hallow”, ar prefera să numim această
zi: „All Saints Eve”. Însă, ca în cazul oricăror altor sinonime, tot aia
e. Iată cum sună și începutul Rugăciunii Domnești în aceeași limbă a lui Shakespeare:
„Our Father, Who art in heaven, HALLOWED be Thy Name”... Deci a
interpreta că Halloween înseamnă „Hell will win”, cum văd că a devenit
viral în ultimii ani pe rețelele de socializare, nu e doar un neadevăr sfruntat,
ci și o denaturare gravă a adevăratului sens al sărbătorii în cauză. Știm că se
mai întâmplă, spre exemplu din cauza comercializării excesive a marilor
sărbători – se vedea din nou cazul Crăciunului –, ca acestea să își piardă semnificația
originală. Așadar, fix despre semnificația Halloween-ului aș vrea să vă vorbesc
aici.
În biserica de rit latin, pe 2 noiembrie, deci imediat după Toți Sfinții,
se face pomenirea tuturor credincioșilor răposați. La fel și în bisericile bizantine,
în prima sâmbătă din noiembrie – „Moșii de toamnă”. Aceste pomeniri ale
celor adormiți suprapuse se pare unor celebrări păgâne ale spiritelor – precum sărbătoarea
celtică Samhain – și mai apoi secularismul și consumerismul care au introdus moda
filmelor și a ținutelor horror au denaturat sensul Halloween-ului.
Mai întâi, costumațiile trăsnite nu au nicio legătură cu originea creștină
a Halloween-ului. Și acum, pe bune, de ce ar vrea părinții care și-au îmbrăcat
copiii în haina albă a Botezului să-și vadă apoi micuții costumați – chiar și
în joacă – în tot felul de ținute îndrăcite? Nu e suficient că toți cei care în
Hristos ne-am botezat, tot în Hristos ne-am și îmbrăcat? Dar dacă insistăm să purtăm
diverse costumații, pentru că e Ajunul Tuturor Sfinților, de ce nu ne-am
costuma în ținutele sfinților care ne sunt ocrotitori? Apoi, nu cred că e
necesar să facem caz de costumele de supereroi pe care unii copii le poartă cu
această ocazie, sau de cele care reproduc anumite profesii. Sunt convins că
Dumnezeu ne cunoaște intenția sinceră de a ne distra, atunci când îmbrăcăm
astfel de costume. Dacă ar fi altfel, eu sunt printre primii care ar avea de
suferit, pentru că, într-o tabără de iarnă, la un mare joc, m-am costumat într-un
Superman supraponderal. Dar, atenție, costumațiile care imită tot felul de
forțe oculte – vrăjitoare, vampiri, fantome, draci etc. – musai trebuie evitate!
Să nu uităm că, profitând de ignoranța celor mulți care au pierdut semnificația
creștină a acestei zile, cultele sataniste au declarat Halloween-ul ca fiind
una dintre cele mai mari sărbători ale lor, ocazie cu care recurg la tot felul
de practici oculte. Însă, trebuie să reținem că acest lucru nu face ca
Halloween-ul să fie mai puțin creștin.
Din „Trick or Treat”, doar „treat-ul”, adică pomana își are
origini creștine. Pentru că așa cum la noi se oferă coliva ca dulce în
amintirea celor răposați, la fel și în Marea Britanie, cerșetorii care băteau
la uși în Ajunul Tuturor Sfinților, primeau așa-numitele prăjituri ale
sufletelor. În schimbul acestora, cei care le primeau promiteau să se roage
pentru sufletele adormite ale familiei respective! Ceea ce vă îndemn să le
cereți și dvs. celor care vă vor colinda de Halloween. Așadar, în coșulețul cu
bomboane pe care îl veți pregăti, să adăugați și câteva copii ale pomelnicului
cu cei răposați ai dvs. Apropo, nu uitați să spuneți o rugăciune și să
binecuvântați bomboanele pe care le veți da de poamană!
A, și mai sunt dovlecii... În cazul acestora lucrurile sunt cât se poate de
simple. În loc să îi scobim sau să îi pictăm fioroși, îi putem face...
prietenoși. Am văzut, spre exemplu, dovleci foarte frumoși care redau personaje
și simboluri pozitive. La fel, recomand decorarea acestora cu simboluri creștine.
Cred, așadar, că decât să abandonăm această sărbătoare creștină, cu origini
catolice, mai bine să profităm de popularitatea ei și să le vorbim celorlalți –
din familie, de la școală, de la serviciu, sau celor care ne colindă – despre semnificațiile
ei. Astfel le-am putea spune că, atunci când ne gândim la sfinți, nu ar trebui
să ne gândim la strălucirea aureolelor și a veșmintelor lor din icoane, ci la
faptul că ei își folosesc darurile primite – calitățile și pasiunile cu care au
fost înzestrați – într-un mod care ne amintește de Dumnezeu și de iubirea sa. Și
că îi iubim pe sfinți pentru că ne inspiră, dar și pentru că ne sunt
învățători, fie prin viața, fie prin scrierile lor. Sfinții ne sunt prieteni și
le putem cere să se roage pentru noi, la fel cum facem și cu prietenii noștri
de pe Pământ, pentru că rugăciunea este legată și de relație, sau de corelație,
mai bine spus.
La fel le putem vorbi celorlalți și despre grija pentru cei dragi, plecați
din această viață. Spuneam că, fie pe 2 noiembrie, fie în prima sâmbătă din aceeași
lună, Biserica face pomenirea tuturor celor adormiţi. Așa-numiții moşi de toamnă
sau de oricare alt anotimp – de fapt, strămoşii – sunt toţi cei răposați pentru
care avem datoria de a ne ruga, pentru ca ei să se poată bucura de fericirea
veşnică. Dar, s-ar întreba unii, mai pot fi utile rugăciunile noastre pentru
cei adormiţi? Da, dacă admitem că, în afară de Rai şi de Iad, ar mai exista şi
o a treia stare numită Purgatoriu sau, după caz, Tinda Raiului. În această a
treia stare – atenţie, stare și nu loc! – cel care a murit aflându-se în harul
dumnezeiesc, adică împăcat atât cu Dumnezeu, cât şi cu oamenii, dar totuși
imperfect din punct de vedere moral, va fi supus unei purificări, înainte de
a-l vedea pe Dumnezeu faţă către faţă. Prin postul, rugăciunile, faptele
noastre bune și chiar și prin dulciurile pe care le oferim, dar mai ales prin
celebrarea Sfintei Liturghii, putem ajuta sufletele care se află în Purgatoriu.
Iar acest lucru este posibil deoarece şi noi, dar şi cei repauzaţi, facem parte
din aceeaşi comuniune a Bisericii Sfinte a lui Dumnezeu. Iubirea noastră poate
ajunge deci chiar şi în lumea de dincolo.
Iar concluzia practică a celor spuse până aici este următoarea: decât să ne
consumăm energiile luptând împotriva acestei sărbători confiscate, fie de
ideologii moderne, fie de forțe oculte, mai bine să facem Halloween-ul creștin
din nou.