„Băh, sunteți nebuni? Cum de rezistați, cine vă plătește?” – se
minuna un bun prieten care rezistase abia două-trei zile alături de șefii
cercetași, în metriză, într-o tabără de vară. Pe moment, m-a distrat reacția
lui, dar ultima lui întrebare – „Cine vă plătește?”
– îmi tot revine frecvent în minte. Și gândesc că, deși ar părea greu de
crezut, cineva chiar ne plătește și o face destul de bine. Dar plata nu ni se
face în bani, căci noi suntem cercetași, nu mercenari. Banii nu ne pot aduce
zâmbetul în inimi atunci când ne pregătim rucsacurile pentru o nouă tabără. Nu
datorită banilor dormim iepurește în noaptea dinaintea plecării în drumeție,
așteptând cu nerăbdare să ne punem bocancii în picioare și să o luăm din loc.
Dacă am fi primit plata în bani, am fi ieșit pe uși cu capul plecat, așa cum
mulți pleacă la serviciu, sperând să ne întoarcem cât se poate de repede în
confortul căminelor. Chiar, ați văzut vreodată vreun cercetaș îmbrăcat în
uniformă și cu rucsacul în spate, ieșind pe ușa casei altcumva decât cu pieptul
în față și cu fruntea sus?
Și totuși, cine ne plătește
și care ne e plata? Ne plătește fiecare frate mai mic, lupișor sau cercetaș, și
fiecare soră mai mică, pui de lup sau cercetașă. Ne plătesc cu teancuri de
zâmbete și de voie bună. Ne plătesc cu îmbrățișări pline de energie și cu
jocuri vesele, copilărești. Ne plătesc cu bunătatea și cu altruismul lor. Ne
plătesc cu fiecare participare la activitățile pe care le propunem. Ne plătesc
cu lacrimi de despărțire și cu dorința lor de a ne revedea în curând. Ne
plătesc cu setea lor de a cunoaște și cu creșterea lor frumoasă. Ne plătesc și
cu neprețuite rugăciuni și liturghii sfinte. Ne plătesc cu vârf și îndesat. Și,
sincer, ce altă plată ne-ar mai trebui!?! De fapt, cei mai câștigați din toată
această afacere suntem noi, formatorii tinerilor cercetași, pentru că nu ne mai
scăldăm în autosuficiență și în mediocritate, ci suntem nevoiți să apelăm până
și la cele mai ascunse resurse de energie și de creativitate din noi.
Bineînțeles că ar putea părea
extrem de dificil să contrapui legile și principiile cercetășești unei lumi
care – în numele unei libertăți prost înțelese – promovează cu insistență
supraexploatarea resurselor, anticlericalismul, ipocrizia, indisciplina,
escrocheria, concurența acerbă ș.a.m.d. Și uneori chiar așa și este. Dar cu cât
efortul depus pentru răspândirea valorilor cercetășești-creștine printre tineri
este mai mare, cu atât mai mare este și plata de aici, de pe Pământ, dar și
răsplata de după, în veșnicie, alături de Isus, prietenul celor „mai mici” dintre frații săi și ai
noștri. Aceasta este motivația și convingerea noastră. De aceea și rezistăm.
Iar rezistența noastră – cu sau fără hashtag – nu vine din noi, ci vine de la
Hristos, cel mai bun plătitor al întregii lumi. Iată, așadar, de ce rezistăm.
Iată și care ne e plata. Și acum, pe bune, doar nu credeați că metrizele
cercetașilor își permit să muncească pro bono!
