miercuri, 14 octombrie 2020

"Putem sfida primejdia, însă nu avem dreptul să o provocăm." (Fericitul Vladimir Ghika)

Văd mulți oameni necăjiți din cauza restricționării accesului la diferitele pelerinaje. Îi compătimesc. De ce? Pentru că nu au înțeles ce înseamnă compasiunea față de cei care au suferit sau care încă suferă din cauza pandemiei prin care trecem. În evanghelia de duminică vom vedea că Isus a fost sensibil la suferința mamei care își jelea fiul, că i s-a făcut milă de ea. Creștinii de astăzi însă au uitat ce e mila și au uitat și ce e prudența. Nu contează că pot răspândi virusul, important e să atingă ei racla cu mâinile, cu portofelele, cu pozele iubiților sau cu diverse alte accesorii vestimentare ale acestora. Asta e ce au înțeles ei din toată învățătura lui Hristos.

Este peste puterea mea de înțelegere de ce acești oameni nu vin la fel și duminica, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, cu aceleaşi emoţii şi cu aceeaşi dispoziţie sufletească cu care pleacă prin diversele pelerinaje. Pentru că toate locurile de pelerinaj împreună nu pot valora cât o Sfântă Liturghie celebrată pe altarul celei mai obscure biserici. Şi spun acest lucru răspicat, deoarece nu ştiu cum, dar am reuşit să inversăm valorile şi am ajuns să acordăm o atenţie mai mare trupurilor îngropate – fie ele chiar şi cele ale sfinţilor –, decât trupului înviat al lui Isus Hristos.
Spuneam și cu altă ocazie că înainte de a-i cere lui Dumnezeu încetarea pandemiei, ar trebui să-i cerem să ne descopere lecțiile pe care le-am putea învăța până la sfârșitul acestei încercări. Spre exemplu, am putea profita de restricțiile acestor timpuri transformând pelerinajul clasic, pe cel fizic sau exterior adică, într-unul spiritual, de profunzime. Așadar, toate eforturile și toate energiile cheltuite pentru a ne atinge de trupurile sfinților ne-ar putea aduce un câștig infinit mai mare dacă le-am îndrepta către unica atingere mântuitoare, cea a Preasfântului Trup al Domnului.

luni, 5 octombrie 2020

Crede și studiază!

Cum că pe undeva prin Biblie ar scrie clar și îngroșat "Crede și nu cerceta", este la fel de real precum mărul ionatan din care ar fi mușcat sărmana Eva. Nu voi insista aici asupra faptului că primele universități europene au fost fondate de Biserica Catolică (Paris și Padova la începutul secolului al XIII-lea, poate chiar mai devreme), sau că debutul programelor educaționale românești a fost apanajul exclusiv al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, nici că o serie de celebrități din domeniul științific au fost creștini practicanți (pr. Nicolaus Copernicus – fondatorul astronomiei moderne, Blaise Pascal – renumit matematician, fizician și filosof, Isaac Newton – a studiat temeinic Biblia și a afirmat existența lui Dumnezeu, pr. Gregor Mednel – părintele geneticii, Louis Pasteur – microbiolog și biochimist renumit pentru descoperirile sale privind principiile vaccinării, pr. Georges Lemaître – inițiatorul teoriei Big Bang-ului etc., etc.). În schimb, vă voi reda câteva versete scripturistice din Pildele lui Solomon care fac referire la știință și la credință în egală măsură. Desigur, nu aș fi îndrăznit să vi le propun dacă nu erau și simpatice.

"Frica lui Dumnezeu este începutul științei." – 1, 7.
"Până când veți iubi prostia, proștilor, și până când vor urî nebunii știința?" – 1, 22.
"Ferice de omul care găsește înțelepciunea și de omul care caută priceperea. Căci câștigul adus de ea este mai bun decât al argintului (...) și toate comorile nu se pot asemăna cu ea." – 3, 13-15.
"Lăsați prostia și veți trăi și umblați pe calea priceperii." – 9, 6.
"Învățătura înțeleptului este un izvor de viață, ca să-l abată pe om din cursele morții. O minte sănătoasă câștigă bunăvoință..." – 13, 14-15.
"Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge." – 14, 15.
"Limba înțețepților dă știință plăcută, dar gura nesocotiților împroașcă nebunie." – 15, 2.
"Frica de Domnul este școala înțelepciunii." – 15, 33