50 de bani. De lumânări.

Știți cum e cu pomana asta de 50 de bani dată de guvern? Vă întreb pentru că am ceva expertiză în domeniul pomenilor. La fel ca în bancul cu evreul care se plânge rabinului că, fiind o familie numeroasă, stau prea înghesuiți în propria locuință. Rabinul îi spune să mai bage niște dobitoace și ceva orătănii în casă și să coabiteze cu ele o "pereoadă". Apoi, după toate acele zile de chin, rabinul îi cere bietului evreu să scoată animalele din casă, pentru a vedea cât de confortabilă era locuința înainte de nebunia coabitării cu dobitoacele. Fix asta am pățit și noi: după ce am plătit taxe în valoare de 4 lei pe litrul de combustibil, vine guvernul să ne spună că, de acum, ne dă 50 de bani, când, de fapt, acesta continuă să ne ia 3,50 lei la fiecare litru. Adică vreo 200 de lei la fiecare plin.

Cincizecimea - sărbătoarea Spiritului Sfânt

Astăzi ne putem delecta cu cea mai mare felie de tort, pentru că a 50-a zi după Învierea Domnului este ziua de naștere a Bisericii. Ziua în care Spiritul Sfânt s-a coborât peste apostolii adunați în cenacolul din Ierusalim – prima locație bisericească, i-am putea spune, cea în care au fost instituite Preoția și Euharistia, în Joia Sfântă. Sărbătoarea Cincizecimii – ar fi ideal să evităm denumirea păgână de Rusalii – este de origine evreiască și era numită Sărbătoarea Săptămânilor, referindu-se la cele șapte săptămâni trecute după Paște. Această sărbătoare le amintea evreilor de primirea tablelor legii, atunci când Dumnezeu a coborât pe Muntele Sinai. Tot datorită acestui eveniment putem să înțelegem și de ce Spiritul Sfânt s-a coborât peste apostoli sub forma limbilor de foc. Deoarece, dacă vom parcurge capitolul 19 al Exodului, vom vedea că Dumnezeu s-a coborât pe Muntele Sinai în foc.

Așadar, așa cum pentru evrei Cincizecimea era sărbătoarea legământului scris de degetul lui Dumnezeu pe table piatră, la fel și pentru noi, creștinii, această zi înseamnă un nou legământ – al coborârii Sfântului Spirit – scris, de data aceasta, de degetul lui Dumnezeu pe inimi de carne (2 Corinteni 3, 3). De acum, Legea lui Dumnezeu nu mai este pusă în chivotul de salcâm – ferecat cu aur atât la exterior, cât și la interior – pe care l-a făcut Moise, ci în chivotul sufletelor noastre, prin coborârea și locuirea în noi a Spiritului Sfânt.

Dar ce știm noi despre acest Spirit Sfânt? Pentru că, din păcate, deși suntem în timpul Bisericii – deci al Spiritului Sfânt –, totuși, despre această a treia persoană a Treimii vorbim cel mai puțin. Spiritul Sfânt apare încă din primele pagini la Vechiului Testament, în Geneză: Spiritul care se plimba deasupra apelor și, apoi, suflarea de viață prin care omul a fost făcut ființă vie. Dar noi îl cunoaștem mai ales din Noul Testament: la Bunavestire; porumbelul de la Botez; după Înviere, când Isus a suflat asupra apostolilor; și, iată, sub forma limbilor de foc de la Cincizecime.

[Fac o paranteză pentru a atrage atenția că traducerea instantanee în mai multe limbi – conform Apostolului zilei din Fapte 2 – a apărut cu 2000 de ani mai înainte de Google Translate.]

Cine mai este Spiritul Sfânt? Am spus deja că este degetul lui Dumnezeu care însemnează (Exod 31, 18 și Luca 11, 20). Dar Spiritul Sfânt este și iubirea desăvârșită, veșnică și sfântă a primelor două persoane ale Sfintei Treimi. El este sărutul și suflarea sfântă de iubire care îi unește pe Tatăl și pe Fiul. În Crez vedem că Spiritul Sfânt mai este și Domnul și de viață făcătorul, cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit. Deoarece Spiritul Sfânt lucrează permanent – oferind încă de la Botez darurile sale creștinilor –, mai putem spune despre el și că este directorul vieții noastre spirituale.

Și pentru că tot am adus vorba la evoluția noastră spirituală, putem verifica dacă suntem pe drumul cel bun, în acest sens, căutând în noi roadele Sfântului Spirit de care ne vorbea Sfântul Pavel în Galateni 5, 22: iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credința, blândeţea, cumpătarea. Pentru că, așa cum pomul e judecat după roadele sale, la fel și noi suntem judecați, dar după roadele spirituale. Și unde putem primi aceste daruri ale Spiritului? Mai ales în sfintele sacramente. De aceea Biserica ne îndeamnă să ne apropiem frecvent de scaunul de spovadă și de Sfânta Împărtășanie. Să-i cerem, deci, Sfântului Spirit darurile sale bune și mântuitoare:

Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindeni ești și toate le plinești, vistier al bunătăților și dătătorule de viață, vino și te așează în noi și ne curăță de toată întinarea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!