„De ce mă numiţi «Doamne, Doamne» şi
nu faceţi ce vă spun? Oricine vine la mine şi ascultă cuvintele mele şi
le îndeplineşte, vă voi arăta cu cine se aseamănă: este asemenea cu omul
care, construind o casă, a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă. Venind
inundaţia, şuvoiul s-a năpustit în casa aceea, dar nu a putut să o clatine
pentru că fusese construită bine. Însă cine ascultă şi nu îndeplineşte
este asemenea cu omul care a construit o casă pe pământ, fără temelie. Şuvoiul
s-a năpustit asupra ei şi îndată s-a năruit. Iar prăbuşirea ei a fost mare”
– Luca VI, 46-49.
Într-un comentariu făcut la aceeaşi pilda a celor două case (aici), părintele Ernest Munachi Ezeogu
întreba de ce bancnotele sunt falsificate şi hârtia igienică nu. Şi tot dânsul
răspundea spunând că falsificarea unui lucru idică faptul că acesta are valoare.
Pornind de aici, să ne gândim la cât de preţioasă este credinţa autentică, cea
care are ca temelie Cuvântul lui Dumnezeu, valorile predicate de Isus Hristos
şi transpunerea acestora în fapte, căci „credinţa
fără fapte este moartă” (Iacov II, 26).
Şi să ne mai gândim la ceva, la credinţa falsă a multora dintre noi. E
musai să recunoaştem că bună parte dintre noi suntem creştini falsificatori şi
că ne mândrim cu credinţa noastră neveritabilă, aşa cum fac şi cei/cele care poartă
trening „Adibas” sau poşete
contrafăcute. Pentru că, din nefericire, suntem purtători ai credinţei de tip
„Adibas”, când aceasta ne este pusă
la încercare, cedăm încă de la primele intemperii. Cedăm la fel de repede, precum
cedează la prima ploaie treningurile şi poşetele contrafăcute.
Dacă însă am deţine o credinţă originală, autentică, cu adevărat valoroasă,
atunci am fi asemenea omului care şi-a ridicat casa pe temelie de piatră.
Atunci am fi fericiţii purtători ai unei credinţe mântuitoare, deoarece, dacă
am crede cu adevărat în Hristos şi în jertfa sa răscumpărătoare, am putea să
facem faţă tuturor urgiilor care s-ar porni asupra noastră, fără să ne clintim.
Aşadar, în faţa pildei celor două case, ar trebui să ne întrebăm: noi ce
fel de credinţă purtăm, originală sau contrafăcută? Iar dacă în răspunsul
nostru se găseşte cea de-a doua variantă, să nu disperăm, ci, dimpotrivă, să
demolăm credinţa falsă din noi şi să construim una autentică, săpată adânc în
stâncă.
