Mâine sărbătorim Halloween-ul! Da, da, ați citit bine, nu e nevoie să vă frecați la ochi. Pentru că mâine e ajunul Sărbătorii Tuturor Sfinților, una dintre sărbătorile de poruncă ale Bisericii Romano-Catolice. Și așa cum toate marile praznice se celebrează încă din ajun – Ajunul Crăciunului, spre exemplu –, la fel se întâmplă și cu Sărbătoarea Tuturor Sfinților. De fapt, fix asta înseamnă Halloween: „All Hallows Eve/Even” (Ajunul/Seara Tuturor Sfinților). Probabil că mulți, încurcați de cuvântul „hallow”, ar prefera să numim această zi: „All Saints Eve”. Însă, ca în cazul oricăror altor sinonime, tot aia e. Iată cum sună și începutul Rugăciunii Domnești în aceeași limbă a lui Shakespeare: „Our Father, Who art in heaven, HALLOWED be Thy Name”... Deci a interpreta că Halloween înseamnă „Hell will win”, cum văd că a devenit viral în ultimii ani pe rețelele de socializare, nu e doar un neadevăr sfruntat, ci și o denaturare gravă a adevăratului sens al sărbătorii în cauză. Știm că se mai întâmplă, spre exemplu din cauza comercializării excesive a marilor sărbători – se vedea din nou cazul Crăciunului –, ca acestea să își piardă semnificația originală. Așadar, fix despre semnificația Halloween-ului aș vrea să vă vorbesc aici.
În biserica de rit latin, pe 2 noiembrie, deci imediat după Toți Sfinții, se face pomenirea tuturor credincioșilor răposați. La fel și în bisericile bizantine, în prima sâmbătă din noiembrie – „Moșii de toamnă”. Aceste pomeniri ale celor adormiți suprapuse se pare unor celebrări păgâne ale spiritelor – precum sărbătoarea celtică Samhain – și mai apoi secularismul și consumerismul care au introdus moda filmelor și a ținutelor horror au denaturat sensul Halloween-ului.
Mai întâi, costumațiile trăsnite nu au nicio legătură cu originea creștină a Halloween-ului. Și acum, pe bune, de ce ar vrea părinții care și-au îmbrăcat copiii în haina albă a Botezului să-și vadă apoi micuții costumați – chiar și în joacă – în tot felul de ținute îndrăcite? Nu e suficient că toți cei care în Hristos ne-am botezat, tot în Hristos ne-am și îmbrăcat? Dar dacă insistăm să purtăm diverse costumații, pentru că e Ajunul Tuturor Sfinților, de ce nu ne-am costuma în ținutele sfinților care ne sunt ocrotitori? Apoi, nu cred că e necesar să facem caz de costumele de supereroi pe care unii copii le poartă cu această ocazie, sau de cele care reproduc anumite profesii. Sunt convins că Dumnezeu ne cunoaște intenția sinceră de a ne distra, atunci când îmbrăcăm astfel de costume. Dacă ar fi altfel, eu sunt printre primii care ar avea de suferit, pentru că, într-o tabără de iarnă, la un mare joc, m-am costumat într-un Superman supraponderal. Dar, atenție, costumațiile care imită tot felul de forțe oculte – vrăjitoare, vampiri, fantome, draci etc. – musai trebuie evitate! Să nu uităm că, profitând de ignoranța celor mulți care au pierdut semnificația creștină a acestei zile, cultele sataniste au declarat Halloween-ul ca fiind una dintre cele mai mari sărbători ale lor, ocazie cu care recurg la tot felul de practici oculte. Însă, trebuie să reținem că acest lucru nu face ca Halloween-ul să fie mai puțin creștin.
Din „Trick or Treat”, doar „treat-ul”, adică pomana își are origini creștine. Pentru că așa cum la noi se oferă coliva ca dulce în amintirea celor răposați, la fel și în Marea Britanie, cerșetorii care băteau la uși în Ajunul Tuturor Sfinților, primeau așa-numitele prăjituri ale sufletelor. În schimbul acestora, cei care le primeau promiteau să se roage pentru sufletele adormite ale familiei respective! Ceea ce vă îndemn să le cereți și dvs. celor care vă vor colinda de Halloween. Așadar, în coșulețul cu bomboane pe care îl veți pregăti, să adăugați și câteva copii ale pomelnicului cu cei răposați ai dvs. Apropo, nu uitați să spuneți o rugăciune și să binecuvântați bomboanele pe care le veți da de poamană!
A, și mai sunt dovlecii... În cazul acestora lucrurile sunt cât se poate de simple. În loc să îi scobim sau să îi pictăm fioroși, îi putem face... prietenoși. Am văzut, spre exemplu, dovleci foarte frumoși care redau personaje și simboluri pozitive. La fel, recomand decorarea acestora cu simboluri creștine.
Cred, așadar, că decât să abandonăm această sărbătoare creștină, cu origini catolice, mai bine să profităm de popularitatea ei și să le vorbim celorlalți – din familie, de la școală, de la serviciu, sau celor care ne colindă – despre semnificațiile ei. Astfel le-am putea spune că, atunci când ne gândim la sfinți, nu ar trebui să ne gândim la strălucirea aureolelor și a veșmintelor lor din icoane, ci la faptul că ei își folosesc darurile primite – calitățile și pasiunile cu care au fost înzestrați – într-un mod care ne amintește de Dumnezeu și de iubirea sa. Și că îi iubim pe sfinți pentru că ne inspiră, dar și pentru că ne sunt învățători, fie prin viața, fie prin scrierile lor. Sfinții ne sunt prieteni și le putem cere să se roage pentru noi, la fel cum facem și cu prietenii noștri de pe Pământ, pentru că rugăciunea este legată și de relație, sau de corelație, mai bine spus.
La fel le putem vorbi celorlalți și despre grija pentru cei dragi, plecați din această viață. Spuneam că, fie pe 2 noiembrie, fie în prima sâmbătă din aceeași lună, Biserica face pomenirea tuturor celor adormiţi. Așa-numiții moşi de toamnă sau de oricare alt anotimp – de fapt, strămoşii – sunt toţi cei răposați pentru care avem datoria de a ne ruga, pentru ca ei să se poată bucura de fericirea veşnică. Dar, s-ar întreba unii, mai pot fi utile rugăciunile noastre pentru cei adormiţi? Da, dacă admitem că, în afară de Rai şi de Iad, ar mai exista şi o a treia stare numită Purgatoriu sau, după caz, Tinda Raiului. În această a treia stare – atenţie, stare și nu loc! – cel care a murit aflându-se în harul dumnezeiesc, adică împăcat atât cu Dumnezeu, cât şi cu oamenii, dar totuși imperfect din punct de vedere moral, va fi supus unei purificări, înainte de a-l vedea pe Dumnezeu faţă către faţă. Prin postul, rugăciunile, faptele noastre bune și chiar și prin dulciurile pe care le oferim, dar mai ales prin celebrarea Sfintei Liturghii, putem ajuta sufletele care se află în Purgatoriu. Iar acest lucru este posibil deoarece şi noi, dar şi cei repauzaţi, facem parte din aceeaşi comuniune a Bisericii Sfinte a lui Dumnezeu. Iubirea noastră poate ajunge deci chiar şi în lumea de dincolo.
Iar concluzia practică a celor spuse până aici este următoarea: decât să ne consumăm energiile luptând împotriva acestei sărbători confiscate, fie de ideologii moderne, fie de forțe oculte, mai bine să facem Halloween-ul creștin din nou.
