luni, 13 mai 2013

Hristos a înviat?


Ştiţi care cred eu că ar fi cel mai potrivit răspuns dat salutului creştinesc Hristos a înviat!, în această perioadă a Penticostarului?… Fugi, mă, de-aici! Da, da, ce vă miraţi? Acesta ar trebui să fie răspunsul dat de toţi creştinii care au participat la Slujba Învierii şi care, mai apoi, aşteaptă hramul ca să mai vină la biserică. Pentru că, dacă ar fi crezut cu adevărat că a înviat, nu ar mai fi putut sta acasă în nici o duminică!

Este adevărat că nimeni nu deţine o credinţă perfectă, este adevărat că suntem un amalgam de credinţă şi îndoială, însă, de ce să ne lăsăm pradă tocmai îndoielii? De ce, după ce am afirmat exaltaţi în noaptea sfântă a Paştilor: Adevărat a înviat!, lăsăm îndoiala să ne cuprindă!?!… Eu cred cu tărie că cei care reuşesc să scape de dubii şi să se lase dominaţi de credinţa lor - imperfectă, repet - sunt aceia care continuă să vină la biserică şi între marile praznice.

În aceste zile post-prazniceşti trăim o perioadă aparent liniştită. Însă, doar aparent. Cum poate avea linişte Biserica, atunci când, cel puţin jumătate dintre fii săi care au trăit bucuria Învierii, nu reuşesc să retrăiască aceeaşi bucurie şi în duminica următoare? Ce diferenţă de participare de la o duminică la alta! Ce mod sacadat de experimentare a Dumnezeirii din partea creştinului: într-o zi purtăm lumânări aprinse în biserici şi credem cu licăriri în ochi că Domnul a înviat, iar în cealaltă, când lumânările deja s-au stins, ezităm şi să ne mai salutăm colegii de serviciu cu „Hristos a înviat!”.

Cu toate acestea, preaiubiţi cititori, să ne bucurăm că Dumnezeu nu este ca noi, ci, dimpotrivă, răbdarea şi dragostea sa pentru noi sunt imuabile. Să fim voioşi ştiind că, la fiecare mare praznic, la fiecare intrare a noastră în biserică, El ne oferă o nouă şansă pentru a deveni statornici în credinţă. Aşadar, dragi creştini practicanţi ai marilor praznice religioase, să nu uitaţi că Biserica se bucură să o onoraţi cu prezenţa domniilor voastre şi cu alte ocazii, nu numai de Paşte. Rămâne, deci, să ne vedem şi la Crăciun!

3 comentarii:

  1. Articolul imi amintește de vorbă a unui preot franciscan . Aceștia sunt creștini pe roate, vin la biserică la botez cu landoul, la cununie cu mercedesul și la înmormântare cu dricul. Mai sunt si alte expresi populare care îi caracterizează foarte bine din an în Paști , sau din Paști în Crăciun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar si aceste sacramente s-au redus doar la banale "traditii populare", ca deh, mergem la biserica pentru ca "asa e bine"!

      Ștergere
    2. Este ADEVĂRAT de dureroasă constatarea.

      Ștergere

Eşti liber o clipă?... Atunci scrie şi tu ceva, însă nu orice!