Văd mulți oameni necăjiți din cauza restricționării accesului la diferitele pelerinaje. Îi compătimesc. De ce? Pentru că nu au înțeles ce înseamnă compasiunea față de cei care au suferit sau care încă suferă din cauza pandemiei prin care trecem. În evanghelia de duminică vom vedea că Isus a fost sensibil la suferința mamei care își jelea fiul, că i s-a făcut milă de ea. Creștinii de astăzi însă au uitat ce e mila și au uitat și ce e prudența. Nu contează că pot răspândi virusul, important e să atingă ei racla cu mâinile, cu portofelele, cu pozele iubiților sau cu diverse alte accesorii vestimentare ale acestora. Asta e ce au înțeles ei din toată învățătura lui Hristos.
Este peste puterea mea de înțelegere de ce acești oameni nu vin la fel și duminica, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, cu aceleaşi emoţii şi cu aceeaşi dispoziţie sufletească cu care pleacă prin diversele pelerinaje. Pentru că toate locurile de pelerinaj împreună nu pot valora cât o Sfântă Liturghie celebrată pe altarul celei mai obscure biserici. Şi spun acest lucru răspicat, deoarece nu ştiu cum, dar am reuşit să inversăm valorile şi am ajuns să acordăm o atenţie mai mare trupurilor îngropate – fie ele chiar şi cele ale sfinţilor –, decât trupului înviat al lui Isus Hristos.
Spuneam și cu altă ocazie că înainte de a-i cere lui Dumnezeu încetarea pandemiei, ar trebui să-i cerem să ne descopere lecțiile pe care le-am putea învăța până la sfârșitul acestei încercări. Spre exemplu, am putea profita de restricțiile acestor timpuri transformând pelerinajul clasic, pe cel fizic sau exterior adică, într-unul spiritual, de profunzime. Așadar, toate eforturile și toate energiile cheltuite pentru a ne atinge de trupurile sfinților ne-ar putea aduce un câștig infinit mai mare dacă le-am îndrepta către unica atingere mântuitoare, cea a Preasfântului Trup al Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eşti liber o clipă?... Atunci scrie şi tu ceva, însă nu orice!