Sfinţii trei ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan

Astăzi îi sărbătorim, împreună, pe cei trei sfinţi părinţi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, ca fiind cei mai mari teologi şi păstori ai Bisericii Răsăritene. Spun că îi serbăm împreună, pentru că cei trei mari ierarhi sunt sărbătoriţi şi separat, fiecare în parte: sfântul Vasile la 1 ianuarie, sfântul Grigorie la 25 ianuarie şi sfântul Ioan Hrisostomul la 13 noiembrie şi la 27 ianuarie. Toţi trei sfinţii ierarhi au trăit în tulburatul secol al IV-lea al creştinismului şi, datorită înaltei culturi pe care o dobândiseră, încă din timpul vieţii, au fost consideraţi adevărate etaloane ale teologiei, ale vieţii bisericeşti - chiar şi ale celei monastice - şi ale credinţei.

Sfântul Vasile cel Mare (330-379) s-a născut în Cezareea Capadochiei unde şi-a început studiile pe care le-a continuat în Bizanţ, iar mai apoi la Atena, unde s-a împrietenit cu Sfântul Grigorie de Nazianz. În anul 370 a fost consacrat arhiepiscop al Cezareei. În lupta împotriva ereticilor, Sfântul Vasile a folosit în mod deosebit scrierea şi predica din amvon. S-a remarcat şi prin organizarea vieţii monahale, dar şi prin înfiinţarea de  azile şi spitale pe lângă biserici. S-a mutat la Domnul la 1 ianuarie 379, având la aproape 50 de ani.

Sfântul Grigorie Teologul sau de Nazianz (330-389/390) s-a născut în cetatea Nazianz, Capadochia. Ca şi prietenul său, Sfântul Vasile cel Mare, şi-a început studiile în Cezareea Capadochiei. Le-a continuat apoi în cele mai importante şcoli ale vremii: la Cezareea Palestinei, la Alexandria şi la Atena. Când Grigorie, tatăl său, a vrut să-l sfinţească episcop, Sfântul a fugit în pustiu de unde totuşi s-a întors, fiind nevoit să-şi ajute tatăl neputincios. Sfântul Vasile l-a sfinţit episcop de Sasima. Pentru o vreme, Grigorie a fost şi patriarh al cetăţii Constantinopolului, unde a participat la cel de-al doilea Conciliu Ecumenic din 381. Înainte de a se muta din această viaţă – la 25 ianuarie 389 – Sfântul Grigorie a scris în tratatele sale teologice în special despre Misterul Preasfintei Treimi, din această cauză Biserica i-a conferit titlulatura de Teolog.

Sfântul Ioan Gură de Aur (344/347-407) s-a născut în Antiohia din părinţi creştini şi a fost botezat la 20 de ani. După perfecţionarea studiilor, Sfântul Ioan s-a retras patru ani într-o mănăstire din vecinătatea Antiohiei. După această perioadă a mai petrecut încă doi ani într-o peşteră, ca ascet; apoi a fost hirotonit preot şi a slujit timp de 12 ani Patriarhiei Antiohiei. La 28 februarie 398 Sfântul Ioan Gură de Aur - care se remarcase deja prin scrierile şi predicile sale - a fost consacrat patriarh al Constantinopolului. Din acest scaun, în urma mustrărilor pe care Hristostomul i le-a făcut împărătesei Eudoxia, a fost izgonit de două ori. Sfântul Ioan Gură de Aur a murit în cel de-al doilea exil, la Comane, la 14 septembrie 407, rostind se pare: „Mărire lui Dumnezeu pentru toate!”. Trupul său a fost adus de la Comane la Constantinopol, unde a fost aşezat în Biserica Sfinţii Apostoli, în anul 438, la 27 ianuarie.

Nu am detaliat foarte mult biografia fiecăruia în parte, tocmai pentru a vă putea prezenta şi motivul - aşa cum l-am găsit în Proloagele, vol. I - pentru care aceşti sfinţi sunt sărbătoriţi împreună. Aşadar, pentru că erau cinstiţi în mod deosebit de toată lumea creştină, în urmă cu aproximativ un mileniu, această cinste a ajuns motiv de dezbinare între credincioşi. Unii îl considerau pe sfântul Vasile ca fiind cel mai mare dintre cei trei ierarhi, alţii pe sfântul Ioan Gură de Aur, iar alţii pe sfântul Grigorie. Discuţiile contradictorii luaseră o aşa amploare, astfel încât, creştinii se împărţiseră în cete care se urau între ele.

Făcându-se cinstirea lor piatră de poticnire, ne dezvăluie Proloagele, sfinţii trei ierarhi s-au arătat în anul 1084 rând pe rând, apoi împreună, înţeleptului episcop Ioan al Evhaitelor spunându-i: "...Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi... Împreunează-ne, făcându-ne praznic la câte trei, într-o singură zi şi înştiinţează cu aceasta pe creştini că noi, în faţa lui Dumnezeu, una suntem". În acest fel, din timpul împăratului Alexie Comnenul, la îndemnul episcopului Ioan al cetăţii Evhaitelor, cei trei mari ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Hrisostomul sunt prăznuiţi la 30 ianuarie, an de an.

Deoarece abia am încheiat Octava de rugăciune pentru unitatea creştinilor, putem adăuga şi că sărbătoarea sfinţilor trei ierarhi este una a unităţii şi a comuniunii. Aşa cum deosebirea dintre persoanele Sfintei Treimi nu duce la dezbinare, ci dimpotrivă, la unitate; nici noi, oamenii, ca persoane diferite, nu avem misiunea de a trăi sepatrat sau de a ne ridica unii împotriva celorlalţi, ci de a trăi după modelul treimic: unul pentru celălalt.

N.B.: Îi felicităm cu această ocazie, în mod deosebit, pe formatorii şi studenţii Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea, cei care îi cinstesc pe sfinţii trei ierarhi ca şi sfinţi ocrotitori! Iar dacă s-a păstrat tradiţia ospăţului oferit de hram, prânzul de astăzi le va fi un adevărat festin.