„Doamne şi Stăpâne al vieţii mele,
nu-mi da mie duhul trândăviei,
al grijii de multe,
al iubirii de domnie
şi al găririi în deşert.
Iar spiritul curăţiei,
al umilinţei,
al răbdării
şi al dragostei
dăruieşte-l mie, servului Tău.
Aşa, Doamne Împărate,
dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele
şi să nu osândesc pe fratele meu;
că bine eşti cuvântat în vecii vecilor.
Amin!”
Sfântul Efrem Sirul s-a născut în Nisibe, Mesopotamia, din părinţi creştini, în jurul anului 306. Fiind sirian, şi-a început studiile la şcoala siriacă din localitatea natală. Tradiţia spune că Efrem, ca tânăr diacon, a luat parte la Sinodul din Niceea din 325. Sfântul Efrem s-a folosit de poezie în lupta împotriva ereziilor cu care Biserica se confrunta în acele vremi. Poemele sale cântate sau citite în adunări au devenit adevărate imnuri. Poeziile, pe care chiar sfântul le acompania cu harfa, cântau despre strălucirea credinţei, despre dragostea frăţească, despre rugăciune, despre pocăinţă etc. Biserica a reuşit să păstreze în tezaurul său părţi importante din scrierile Sfântului Efrem Sirul; iar una dintre cele mai cunoscute creaţii ale sale este, desigur, rugăciunea redată mai sus.
O rugaciune foarte frumoasa si folositoare care mi-a amintit de ps.131 si litania umilintei a sfantului parinte papa Ioan al XXIII - lea
RăspundețiȘtergere