Sfântul Nicolae

Se apropie cu paşi repezi şi Sărbătoarea Sfântului Nicolae, iar noi încă nu ne-am decis ce cadouri să le facem celor dragi! Ameţiţi de beculeţele colorate şi de reclamele luminoase ale oraşului, ne lăsăm sufocaţi încă o dată de comercialul care aproape a înlocuit sfinţenia sărbătorilor ce se doreau a fi creştine. Preocupaţi atât de mult cu alegerea cadourilor, cu împachetarea şi distribuirea lor, nu mai avem timp să înţelegem şi motivul pentru care Sfântul Nicolae a devenit protectorul copiilor, în special. Ca să nu mai spunem că unii dintre creştini l-au numit „Moş” pe Sfântul, încercând şi reuşind pe-alocuri să-l desacralizeze. Drept urmare, ne vom strădui să le ţinem piept acestora, scoţându-vă ochii din vitrine şi îndreptându-vă atenţia asupra evenimentelor care l-au făcut sfânt pe Nicolae.

Data naşterii Sfântului ne este necunoscută. Ştim doar că s-a născut la sfârşitul secolului al III-lea, în vremurile în care împăraţii Diocleţian şi Maximilian îi persecutau pe creştini. Nicolae s-a născut la Patara, în părţile Lichiei, iar părinţii săi care erau creştini se numeau: Teofan şi Nona. Întemniţat din cauza credinţei, tânărul Nicolae a fost eliberat în urma edictului dat în 313 de cei doi cumnaţi: Constantin şi Liciniu. După eliberare, pentru a-i mulţumi Domnului, Nicolae a vizitat locurile sfinte din Ierusalim. Încheind acest pelerinaj, s-a întors în Lichia (în Turcia de azi). Aici, după moartea episcopului Ioan – probabil unchiul său – sinodul episcopilor din împrejurimi, sub inspiraţia Sfântului Spirit, l-a ales pe Nicolae să fie consacrat episcop al Mirei Lichiei.

Una dintre cele mai cunoscute legende atribuite sfântului spune că trei surori nu se puteau mărita din cauza nevoilor materiale cu care se confrunta tatăl lor. Mai mult, părintele lor începuse să ia în calcul şi posibilitatea ca acestea să se prostitueze pentru a se putea întreţine. Aflând de la Dumnezeu despre planul tatălui, atunci când copilelor le-a venit vremea să se căsătorească, episcopul Nicolae a lăsat la uşa casei acestora câte un săculeţ cu aur. O altă variantă spune ca săculeţii cu aur au fost lăsaţi prin hornul casei şi au căzut în şosetele puse la uscat, de unde şi obiceiul atârnării şosetelor la şemineu. Când a venit timpul celei de-a treia fete să se mărite, tatăl fetelor a stat de veghe pentru a-l descoperi pe binefăcător. Văzându-se deconspirat, Sfântul Nicolae i-a cerut acestuia să păstreze secretul, însă în zadar, deoarece tatăl copilelor nu s-a putut abţine să-şi facă cunoscut binefăcătorul. De atunci, continuă legenda, toţi cei care primesc daruri neaşteptate îi mulţumesc Sfântului Nicolae pentru ele. În iconografia apuseană (vezi foto) cei trei săculeţi cu bani de aur sunt reprezentaţi sub forma a trei bile de aur, devenite simbolul Sfântului.

Ajuns episcop, Nicolae ar fi participat la primul Conciliu Ecumenic din 325 de la Niceea. Aici el l-ar fi pălmuit pe preotul egiptean Arie, cel care nega dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru, fapt pentru care i s-ar fi luat omoforul şi evanghelia – simbolurile arhieriei – şi pentru care a fost închis. La scurt timp, în urma viziunilor avute de unii dintre cei 318 părinţi care au participat la sinodul niceean, Sfântul Nicolae a fost eliberat şi repus în drepturi. Se pare că data trecerii la cele veşnice a Sfântului Nicolae este 6 decembrie 345 (după alţii 352); iar din anul 1087, pentru a nu fi distruse de musulmani, moaştele sale au fost luate din Mira şi mutate în sudul Italiei, la Bari.

Ulterior, după încreştinarea slavilor, cultul Sfântului Nicolae l-a înlocuit pe cel al zeului agriculturii, Mikula. Astăzi, Sfântul Nicolae este considerat a fi patron al Ţărilor de Jos, al Greciei, al Rusiei, al provinciei Lorena şi al mai multor oraşe europene, în special Bari. Mai este cunoscut şi ca ocrotitor al fetelor nemăritate, al mireselor, al călătorilor, al comercianţilor – adică tocmai al acelora care astăzi îi desacralizează cultul, ce ironie! –, al celor acuzaţi pe nedrept şi, desigur, al copiilor.

Din nefericire, cu timpul, sărbătoarea personajului imaginar Moş Crăciun a înlocuit-o pe cea a „Sfântului minunilor” în numeroase ţări, iar Moşul a devenit o oportunitate pentru comercianţi pentru a-şi mări vânzările. Tot în timp, faima lui Nicolae de episcop sfânt a fost ştearsă şi înlocuită cu imaginea celui care le aduce daruri copiilor, în urma poveştii celor trei surori ajutate de Sfânt. Cum s-au întâmplat toate acestea? Atunci când emigranţii din nordul Europei s-au stabilit în Statele Unite ale Americii, iar imaginea Sfântului Nicolae – „Sinterklaas”, după cum îl numeau olandezii – s-a metamorfozat în cea a lui „Santa Claus”, Moş Crăciunul modern care s-a rupt definitiv de spiritualitatea creştină a sărbătorilor de iarnă. Iar din State, Moşul, simpatic cum îl ştim, s-a cocoţat pe TIR-urile celor de la Coca-Cola şi a venit şi pe la noi.

Aşadar, înainte de a da buzna în magazine şi de a le prăda rafturile, poate că ar trebui să avem şi un scurt moment de reflecţie: de ce cumpărăm cadouri în perioada Crăciunului şi, mai ales, pentru cine le cumpărăm? Că dacă nu o facem în numele lui Hristos şi pentru El, atunci am pierdut şi noi tot ce era mai creştinesc şi mai frumos în acest timp sfânt.