luni, 9 decembrie 2013

Nevroza Crăciunului



Voi nu aţi început să gâfâiţi alergând?… Alergând unde!?… În întrecerea pe care am început-o înainte de „Moş Nicolae”, cea care durează mai bine de o lună şi în care ne-am lăsat atraşi, ca fraierii, cu toţii! Întrecerea în care avem drept jaloane: beculeţele colorate, reclamele ameţitoare, multe lumini, cutiile şi hârtia de împachetat, cadourile, casele împodobite, globuleţele, stelele pentru vârful bradului, sms-urile, e-mail-urile, cărţile poştale, onomasticile, petrecerile, serbările…, groşteii, afumăturile, caltaboşii, vitrinele încărcate, sacoşele pline…, facturile, pe Moş Crăciun, renii, Laponia etc. A, dar staţi o ţârică! Parcă mai e încă o chestie referitore la ceva ca un staul… Sau ca o iesle… Sau, cine ştie, poate mă înşel. Oricum, un staul întunecat şi umed nu prea are nimic în comun cu jaloanele enumerate mai sus, nu-i aşa?

Dar mai bine vă invit să vorbim despre draguţul de Moş Crăciun!!! Haideţi să le povestim tuturor, în special micuţilor, cât de bun este Moşul! Să le vorbim despre sania lui zburătoare care porneşte încărcată cu de toate şi care străbate tot mapamondul! Auzi, da Moşu ăsta de unde o fi originar, din Laponia cea nordică sau din… Betleem!?! Aaa, nu, Moşul stă sigur în Laponia, am văzut şi la televizor! Mă scuzaţi, sunt aşa de zăpăcit în perioada sărbătorilor!… La fel ca voi, nu-i aşa? Am atât de multe pe cap şi nu ştiu de ce tocmai acum îmi tot vin în minte imagini precum: iesle, ciobănaşi, staul, drumeţi şi… iar Betleem!? O fi vorba despre vreo poveste absurdă a copilăriei, despre vreun prunc nou născut care primise ceva cadouri de la Moşul cel Bun. Sau poate cadourile erau de la trei magi şi de la… îngeri!?!… Ce magi, domne, şi ce îngeri? Că doar ştie toată lumea că scumpii de spiriduşi sunt ajutoarele Moşului!

Cred că le-am încurcat rău de tot. Uff, în acest moment, ca să-mi pot clarifica ce anume sărbătorim, chiar aş avea nevoie de puţin ajutor. Ia, staţi, staţi o ţârişoară să-mi trag sufletul!… Şi acum, că-mi pare că m-am liniştit puţin, tind să cred că despre altceva ar putea fi vorba în această perioadă. Parcă despre o noapte întunecată şi friguroasă, şi despre nişte călători care nu găsesc locşor unde să-şi tragă sufletul, şi despre un copil născut într-o sărăcie lucie… Hmm, păi şi atunci - dacă ar fi aşa - despre ce ne mai aminteşte opulenţa cu care ne împresurăm în toată această lună?… Hai, că nici nu mai ştiu ce să cred! Şi, până la urmă, Moş Crăciun acesta există sau nu? Voi ce părere aveţi?

Iar acum, să mă scuzaţi, domniile voastre, dar vreau să mă retrag puţin din această alergătură sufocantă! Îmi iau o pauză. Este absolut necesar s-o iau. De ce? Păi, ca să văd dacă nu cumva am greşit grav hiperbolizându-l pe bătrânul bărbos roşu şi, în aceşaţi timp, desconsiderându-l pe Micul Nou-Născut. Gata, ştiu, voi merge să mă informez! Cu siguranţă voi merge! Dar unde? Şi cine ar putea să mă lămurească şi să-mi vindece nevroza?… Staţi aşa, dragilor, am găsit! Parcă un renumit Dr. Luca ar fi scris explicit în Evanghelie - best-seller-ul său - despre evenimentul căruia s-ar cuveni să-i oferim toată atenţia. Gata, voi da praful jos de pe Scriptură şi voi elucida singur Misterul! Iar după ce voi studia temeinic subiectul, poate voi reveni să vă povestesc şi vouă. Însă, domniile voastre, continuaţi să alergaţi, cine ştie unde veţi putea ajunge!

7 comentarii:

  1. Salutare, dragule!

    Imi pare rau ca nu am gasit pana acum un moment propice, pentru a-ti scrie cateva ganduri si, nu in ultimul rand, aprecieri.
    Tocmai de aceea, voi incepe cu ultimele.
    Imi place foarte mult blogul tau si postarile de acolo. Ai har, ai talent, eruditie si inspiratie si toate astea se regasesc atat in forma cat si in fond (eu le apreciez in egala masura pe amandoua). E bine ca nu le lasi sa se iroseasca, si, crede-ma, esti citit, ascultat si apreciat.
    Postarea ta despre Sfantul Nicolae, a ajuns printr-o potrivire a sortii, sa fie transmisa prin intermediul publicatiei interne a BT - “Articolul saptamanii” - catre aproximativ 6.000 de suflete, citandu-se bineinteles si sursa (blogul). Asa ca, ai toate motivele sa continui sa ne incanti cu atricolele tale. J
    Fiind oarecum gurmand, am apreciat, bineinteles, si postarile cu profil gastronomic. Nu stiu ce e mai interesant: reteta in sine sau (de)scrierea - ce ma duce cu gandul, cateodata, la Ion Creanga. Oricum, ambele fac deliciul cititorului.
    Imi place mult ceea ce faci, chiar daca nu reusesc sa-ti transmit acest lucru prea des.
    Din partea mea (si te asigur ca nu sunt singurul), sincere felicitari si multumiri!

    Sarbatori minunate, ganduri bune si multa inspiratie in toate!
    Hary

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru gânduri! Mă hrănesc şi uneori - când sunt tentat să renunţ la a mai "pierde timpul" cu blogul - îmi încarc bateriile cu aprecierile primite. Ştiam de la Nori că mai dai câte o geană pe blog şi pentru aceasta sunt măgulit. Cât despre Creangă, mai am vreo 2-3 colegi preoţi care îmi spun: "Ion Creangă al Bisericii greco-catolice". Şi pentru aceasta sunt magulit, însă sper să nu împărtăşesc aceeaşi soartă cu el şi să fiu şi eu răspopit! Sper să ne vedem cât mai curând la un vin fiert şi să aprofundăm discuţia!

      Sărbători sfinte!

      Ștergere
  2. Uneori uitam care e cel mai de pret "cadou" pe care l-am primit... si pentru ca suntem oameni ne bucuram la alte cadouri dorite tot anul uitand de "cadoul" cel de pret pentru care nu trebuie sa cheltuim bani sau sa facem eforturi extraordinare...
    Dar, har Domnului, vine o vreme cand raportul se schimba... incepem sa ne gandim tot mai mult la "cadoul cel mai de pret" si sa uitam de cadouri... pacat! Pacat ca n-o facem mai repede si pacat ca n-o facem pentru ca ne-a venit mintea la cap... pacat! E doar momentul in care ne dam seama ca suntem trecatori. Exact ca boierii de odinioara care faceau de toate pentru toti cat puteau si cand se apropia clipa "tranteau" cate o biserica...
    Nu vreau sa dau lectii! Merg la colindat de cand ma stiu dar si pentru mine "magia" Craciunului era in ajun: colindam, ma intalneam cu prietenii...
    A, si sa nu te puna sfantu sa renunti la blog!!! Ai vazut ca sunt mai multi care te urmaresc! (Cei cu ochii albastrii nu se pun!)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ok, Vali, nu voi renunţa la blog, însă pentru aceasta pun şi eu o amărâtă şi umilă de condiţie: savanţii care sunt nemulţumiţi veşnic de nivelul postărilor de aici fie să-mi ierte ignoranţa, fie să nu ne mai citească! ;)

      Ștergere
  3. Bine v-am gasit, Parinte! Eu nu uit de Iisus, dar, sincer, imi place si Mosu, imi plac globurile, dar ma enerveaza luminile pe care le pun unii de zici ca-i magazinul cenral si pe urma se mira ca vin hotii la furat. Cel mai mult imi plac, insa, colindele, alea traditionale, ale lui Hrusca, pe care toti le ironizeaza, dar nu e treaba mea. Un calduros salut...de la Lechinta :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi noi vă salutăm, de data aceasta de la Râmnic şi să-i fiţi aproape părintelui şi preotesei din Lechinţa!

      Ștergere
  4. Frumos articol, felicitari!

    RăspundețiȘtergere

Eşti liber o clipă?... Atunci scrie şi tu ceva, însă nu orice!