"Rugăciune când pleacă copilul să înveţe carte"

Nu am mai scris de ceva vreme, nu? Asta însemnează că am avut ceva de lucru în ultimul timp. Păi, desigur, că am avut: zile minunate petrecute cu nepoţii, înainte ca aceştia să se întoarcă în Italia la şcoală, pelerinajul cu ocazia beatificării Monseniorului şi unde mai pui că a început sezonul nunţilor cu tot cu catehezele aferente. Poate că totuşi, aş fi avut timp şi pentru acest jurnal, însă, nu puteam refuza nici invitaţiile prietenilor de a ne petrece în natură timpul liber şi puţin – pe malul Latoriţei sau prin grădini diverse. Dar acum, când Pedeapsa macului cântată de Maestru nu mai e însoţită de arşiţa verii, inevitabil am intrat în toamnă.

Aceste ultime dimineţi, mai revene decât m-aş fi aşteptat, îmi amintesc de începutul anilor şcolari din trecut. Nu vă aşteptaţi ca aici să găsiţi vreuna din confesiunile mele din liceu, nicidecum! Pentru că a mai rămas puţin timp până când clopoţelul va zbârnâi din nou, duminica viitoare, la sfârşitul Sfintei Liturghii, îi vom invita pe elevi ca peste o săptămână, înainte de a intra în clasele şcolii, să vină la biserică şi să participe la rugăciunea începutului de an şcolar, ori, cum o mai numeşte Euhologhionul (Molitfelnicul) din 1940, Rugăciune când pleacă copilul să înveţe carte:

„Dumnezeule, Dumnezeul nostru, cel ce cu chipul tău ne-ai cinstit pe noi oamenii şi ne-ai îmbrăcat cu voinţă de sine stătătoare, cel ce la înjumătăţirea praznicului, intrând în biserică, i-ai învăţat pe oameni, încât se mirau mulţimile şi ziceau: De unde ştie acesta scripturile, fără să fi învăţat? Cel ce şi prin gura lui David ne-ai chemai, zicând: Veniţi fiilor, luminaţi-vă, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa! Cel ce i-ai dat înţelepciune lui Solomon, Dumnezeule al tuturor, Cuvinte atotstăpânitorule, deschide sufletul şi inima, gura şi mintea servului tău (numele elevului) ca să priceapă şi să înveţe şi să facă voia ta; şi-l scapă de toată ispita diabolică, păzindu-l în toate zilele vieţii lui şi făcându-l să sporească pururi în poruncile tale; cu rugăciunile preacuratei Maicii tale şi ale tuturor sfinţilor tăi!”

N.B.: Mai târziu vom reveni, probabil, pentru a discuta despre „ispita diabolică” cu care se confruntă elevii în prezent, mai ales cei din licee; ce părere aveţi despre aceasta?