Atunci când călătoreşti sau trăieşti
într-unul din statele Occidentului, în primul rând, în mod irezistibil, începi
să faci comparaţii între România şi locul în care te afli. De aici încep şi
durerile de cap, neliniştile, temerile; toate acestea fiind consecinţa
întrebărilor la care nu găseşti răspuns. De aici se naşte, pentru cei mai
sensibili la dificultăţile prin care Patria trece, o adevărată obsesie. De ce a
rămas atât de mult în urmă această Grădină
a Maicii Domnului? De ce atât de bătută de soartă? Când, în ce moment
nefast al istoriei şi, mai ales, cine a provocat acest handicap care stă între
România şi Occident? Câte generaţii vor mai trebui sacrificate pentru a fi şi
noi, finalmente, asemenea popoarelor vestice? Vom apuca acest moment?
Cu toate acestea, ştiu (mai ales de la rudele dragi plecate afară) că numai când îţi
lipseşte, realizezi cât de mult îţi iubeşti ţara. Însă, această iubire de ţară
se poate transforma şi în atitudini de neînţeles. Astfel, din prea mare iubire
de Patrie, bănui eu, unii încep să deteste şi să critice Patria adoptivă.
Şi pentru că am ajuns unde îmi propusesem,
şi sperând ca astfel să-mi alin din of, deschid… foc încrucişat. Ce fel de
preot sau ce fel de om poţi fi atunci când, deşi slujeşti într-o biserică ce ţi-a
fost pusă la dispoziţie cu toată gratuitatea, uiţi de tine şi de starea ta şi
predici împotriva binefăcătorului tău? Ce fel de preot şi ce fel de om poţi fi
atunci când, în cadrul întrunirilor ecumenice, linguşeşti biserica şi
programele catolice care vin în sprijinul emigrantului creştin român (pentru
care tu veşnic nu ai mijloacele necesare să-l ajuţi), iar apoi, abia ieşit în
stradă, îţi atenţionezi conaţionalii să refuze şi să nu-şi vândă sufletele
organizaţiilor catolice de asistenţă socială pentru emigranţi pentru că,
machea, ar avea scopul ascuns de a-i dezrădăcina de neam şi de credinţă. Ce fel
de preot sau de părinte eşti atunci când ameninţi cu pieirea şi cu Iadul copii
care au participat la cateheze sau au primit Sacramente în Biserica Catolică şi
cărora, în schimb, tu nu le-ai oferit niciodată nici un fel de asistenţă
religioasă sau culturală? Ce hal de popă ai ajuns pe-acolo, departe de rădăcinile-ţi duhovniceşti,
părinţele? Pentru că în urmă cu doar câţiva ani, atunci când ai implorat
ajutorul străinătăţii, păreai mai altfel, păreai mai, hmmm…, servil!?
Acum, revin la prăpastia, aparent de
netrecut, dintre noi, românii, şi ei, străinii. Tot timpul am crezut că infuziile
semestriale, primite de la românii întorşi să-şi petreacă vacanţele în ţară,
vor grăbi scurtarea acestei prăpastii. Însă, privind la vulgaritatea pe care
şi-o asumă doar pe-acasă unii dintre
aceştia, dar şi la mitocănia şi josnicia pe care alţii, chiar lideri religioşi, şi le
asumă pe-afară, încep să am mari dubii…
Însă tu, Doamne, nu mă lăsa!
iubirea de patrie este , păstrând proporţiile şi cu tot respectul, ca şi iubirea pentru Domnul, delicată şi inefabilă. te naşti cu ea, este o comoară de care trebuie să ai grijă toată viaţa şi o porţi cu tine oriunde ajungi. nu te trezeşti peste noapte iubitor de ţară dacă o viaţă nu ai văzut decât partea întunecată a României. nu faci nimic pentru ea aruncând cu noroi, din afara ei sau din interior. a fi român înseamnă să-ţi respecţi ţara, istoria, veteranii de război ( apropo, ştiţi că în România mai trăiesc numai aproximativ 50 de mii de oameni care şi-au pus inimile în faţa gloanţelor pentru a fi noi acum liberi şi indiferenţi...?!). a fi român înseamnă a face bine, conştiincios, cu seriozitate şi respect, lucrurile acolo unde te-a lăsat Dumnezeu. un măturător care curăţă străzile atent şi strânge gunoaiele după noi poate fi mai român decât un eminent intelectual care ajunge în occident, îşi schimbă numele din Ion în John şi uită de unde a plecat. nu trebuie să-ţi lipeşti drapelul de frunte ca să demonstrezi că eşti român iubitor de ţară. trebuie doar să-ţi porţi ţara în inimă, să o respecţi, să o aperi cu cuvântul şi cu fapta, aici sau în orice loc din lume ai fi. nu contează că eşti muncitor sau preot, înainte de a deschide gura să vorbeşti despre România, ţara noastră, deschideţi inima sau mai bine taci. doar aşa mai poate exista o speranţă că România va fi din nou Grădina Maicii Domnului şi copiii noştri vor avea poate şansa să crească într-o ţară mai curată, printre oameni mai români. Cu tot respectul, Mihaela Mihai
RăspundețiȘtergereMultumim pentru timp si pentru ganduri!
ȘtergereDl Sorin Mihalache spune ca vesticii au o societate mai bine pusa la punct doar dpdv al organizarii exterioare: cultiva mai bine pamantul, au o industrie mai dezvoltata, fac un management al resurselor, de orice tip, mai riguros. Pe cand esticii sunt mai dezlanati dpdv al organizarii publice dar se pare ca se simt mai bine in pielea lor, comunica mai mult si mai bine, sunt mai credinciosi(per total). Dl Sorin Mihalache spune ca "organizarea sociala nu-mi da identitate ci doar comportamente. In vest sunt f multi oameni f civilizati dar goi pe dinauntru. Sunt f multi depresivi. Crestinismul rasaritea n-a construit civilizatii . Crestinismul apusean a construit civilizatii dar pe orizontala. In Rasarit n-avem societati prospere si sisteme care merg bine. Aceasta pentru ca in Rasarit oamenii sunt chemati sa faca o revolutie in interiorul lor pe verticala care-i uneste cu Dumnezeu. Daca ne luptam cu lumea(inainte de a fi curatiti interior) pierdem sansa de a ne razboi cu noi insine si de a cuceri ceva in interiorul nostru. A se vedea intreaga argumentatie de la min. 56-57 incolo(pana la min 70) al materialului urmator: http://www.youtube.com/watch?v=8X3zR0uwpAE Acelasi lucru il sustine si parintele Staniloae dar cu alte cuvinte. Ionut Misailescu
RăspundețiȘtergereDe-ar fi toate cele expuse mai sus si adevarate... Imi place asta: in V sunt mai bine organizati dar goi, in E (adica noi), sistemele si societatile nu merg bine, insa suntem mai credinciosi, mai apropiati de Dumnezeu! Convenabil, nu? :)
ȘtergereEu doar am citat caci nu sunt capabil sa fac astfel de sinteze si comparatii. Si le dau crezare deoarece i-am citit(urmarit) pe cei doi si stiu cum gandesc in general deci, prin inductie, ii cred si in aceata privinta :)
RăspundețiȘtergere