Decizia Papei sau şocul firescului

ANUNŢ INCREDIBIL!!! SENZAŢIONAL!!! PAPA RENUNŢĂ LA FUNCŢIE DIN CAUZA VÂRSTEI!!! SHOCK! SHOCK! SHOCK! Iată cum ne-a fost prezentat un fapt care, dacă ţinem cont de vârsta Suveranului Pontif, de mobilitatea redusă a acestuia, aparţine, în definitiv, firescului, nicidecum incredibilului. Acest gest aparţine, aşadar, normalităţii şi trebuie privit ca fiind unul absolut responsabil. Doar în acest mod trebuie privită renunţarea la ministerul de episcop al Romei.

Poate că vă veţi întreba dacă m-a uimit sau nu vestea renunţării la, probabil, cea mai puternică funcţie de pe Terra… Da, desigur că am fost uimit. Cum să nu fiu, dacă trăiesc într-o ţară în care suntem obişnuiţi să-i vedem pe ierarhi, părăsindu-şi scaunele arhiereşti, doar cu picioarele înainte, într-o ţară în care înalţii demnitari ţin la funcţii şi onoruri ca la ochii din cap şi într-o societate îmbătată de mirajul puterii. În toate aceste condiţii, nu puteam să nu fiu şocat de gestul natural al unui Om responsabil.

Cred ca acesta ar fi şi cuvântul care ar caracteriza întreg pontificatul Papei Benedict al XVI-lea – RESPONSABILITATEA. Responsabilitate în ceea ce priveşte apărarea vieţii sau a instituţiei căsătoriei; responsabilitate în privinţa dialogului interreligios; responsabilitate prin contestarea războiului şi susţinerea păcii în Orientul Mijlociu; responsabilitate în ceea ce priveşte consumul resurselor planetei; responsabilitate dovedită prin îndemnul adresat clericilor, de a reveni la esenţa mesajului lui Isus.

Ce mai relevă acest gest de renunţare? Cu siguranţă BĂRBĂŢIE sau curajul de a-ţi recunoaşte resursele şi capacităţile. Apoi, UMILINŢĂ sau capacitatea de a redeveni supus (cel puţin supusul celui ce va fi ales în locul vacant din 28 februarie). Aşadar: responsabilitate, bărbăţie şi umilinţă. Iată lecţia pe care ne-o predă cel care este prin excelenţă TEOLOGUL ultimelor decenii.

Vatileaks, criza economico-financiară sau scandalurile sexuale din Biserică rămân simple supoziţii sau doar subiecte efemere pentru presa tabloidă, dacă ţinem cont de toate dificultăţile peste care Biserica a trecut în întreaga sa istorie, încă de la începuturi. Toate acestea nu se vor opri aici, vor continua să fie readuse în discuţie şi în pontificatul ce va urma, aşa cum s-a vorbit de ele şi în cele anterioare.

În altă ordine de idei, pe lângă faptul că Sfântul Părinte Papa Benedict ni l-a creat pe cel de-al treilea cardinal român şi că a ridicat Biserica Română Unită cu Roma la rangul de Arhiepiscopie Majoră (echivalentul Patriarhiei), faptul că am fost hirotonit în timpul pontificatului său, mă face să-l preţuiesc în mod deosebit pe acest papă teolog care s-a dedicat reconcilierii dintre raţiune şi credinţă. Caracterul său franc, dar şi loialitatea faţă de Biserică, dovedite, mă fac să nu am nici cel mai mic dubiu privitor la motivele invocate în declaraţia de renunţare la ministerul petrin de ieri a Suveranului Pontif. Recomand să acceptăm în rugăciune şi în tăcere decizia acestuia, ca mai apoi, în martie (sper) să ne putem bucura, rostind împreună: „Habemus Papam!”.