Postboboteaza

Senzaţii stranii ne încearcă în aceste zile de după sărbătorile iernii: uşurare, destindere, linişte, chiar pace. De ce stranii? Păi, pentru că tocmai senzaţiile amintite ar fi trebuit să fie caracteristice perioadei Crăciun-Bobotează şi nu perioadei Postbobotează! Dacă perioada sărbătorilor a fost pentru noi una agitată, încordată, aglomerată sau chiar agasantă, înseamnă că am greşit din nou! Înseamnă că petrecerile, pocnitorile, excesul de discuţii fără noimă, de alcool sau de cărnuri, de comercial şi, în general, lipsa cumpătării, au stat paravan - pentru a câta oară!? - în faţa Întrupării, gestul de umilinţă oferit nouă de Dumnezeu.

Dumnezeu s-a făcut om, nu pentru a-şi satisface un moft, ci pentru ca oamenii să fie îndumnezeiţi. Însă, spre deosebire de alte filosofii şi credinţe, splendoarea creştinismului constă în faptul că omul deţine libertatea de a accepta sau nu îndumnezeirea. Iar Dumnezeu - şi viaţa fiecăruia dintre noi o poate demonstra - respectă această libertate! La fel cum a respectat şi libertatea îngerilor care au rămas fideli ori a celor care s-au răzvrătit. Câţi dintre noi putem afirma ferm că, în perioada care tocmai s-a încheiat, am rămas fideli numai Întrupării Domnului? Câţi dintre noi îi vom rămâne fideli doar lui şi în perioada aceasta de după Bobotează?

Eventualele păreri de rău pot fi tardive şi inutile, dacă nu suntem capabili să ne îmbunătăţim relaţia pe care o avem sau nu prea cu Biserica, de fapt, cu Dumnezeu. Încă suntem la început de an şi de drum şi încă ne mai putem lua angajamente. Mai sunt peste 50 de duminici în acest an nou şi avem şansa de a nu pierde nici măcar una din Sfintele Liturghii care se vor celebra în fiecare dintre ele! De asemenea, anul acesta mai are încă mai bine de 350 de zile. Ar fi minunat ca nici una dintre aceste zile să nu se piardă fără ca noi să fi avut barem un mic dialog cu Dumnezeu. Desigur, acestor promisiuni le putem adăuga încă multe altele: mărturisiri şi apoi cuminecări frecvente, perioade de post, de diferite alte renunţări, opere de caritate etc. Numai în acest fel am putea vorbi despre noul an ca fiind unul mai bun! Numai în acest fel, noul an civil ar putea fi unul în care şi noi să fim, cu adevărat, mai buni!

Oricare ar fi angajamentele pe care ni le vom lua, îmi doresc să trăim toate zilele acestui nou an ca şi când am trăi într-o perpetuă sărbătoare a Naşterii. Iar la Crăciunul care va urma, după aproape un an de exerciţii, vom şti să înlăturăm orice tip de paravane care ar putea să ne împiedice să-l privim limpede pe Pruncul născut la Betleem, în iesle.