Tatăl Nostru

În predica de pe munte redată de evanghelistul Matei, primim din partea Mântuitorului un cadou sublim: rugăciunea Tatăl Nostru. Aceasta este una dintre cele mai simple rugăciuni rostite vreodată şi, cu certitudine, cea mai profundă rugăciune înălţată de oameni atât în propriile cămine, cât şi în bisericile închinate lui Dumnezeu. Este aşa cum spunea Giovanni Papini: „O rugăciune fără literatură, fără teologie, fără trufie sau slugărnicie. Cea mai frumoasă, dintre toate”.

Şi chiar dacă această rugăciune este extrem de simplă, nu toţi mai reuşim să o înţelegem. De ce? Din cauza repetării mecanice, a lipsei de atenţie, a nepăsării. Astăzi vă propun să citim din nou Tatăl Nostru, cuvânt cu cuvânt, însă ca şi când ar fi întâia oară, precum odinioară ucenicii lui Isus pe munte.

Tatăl nostru. Creatorul nostru, cel ce ne iubeşti ca pe nişte copii.

Care eşti în ceruri. Cel care nu eşti materie, ci lumină, spirit, iubire. Cel care locuieşti cu îngerii şi sfinţii tăi.

Sfinţească-se numele tău. Fă-ne demni de tine. Cuvintele noastre nu sunt suficiente pentru a te lăuda aşa cum se cuvine.

Vie împărăţia ta. Să vină peste noi Împărăţia Cerurilor, a Evangheliei şi a Iubirii. Pentru ca tu, Tată, să domneşti peste noi.

Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Intenţia ta bună să guverneze cerul şi pământul, spiritul şi materia. Să îndreptăm către tine toate energiile, toate hotărârile noastre. Să nu ofensăm pe nimeni, să ne bucurăm de binele altora ca şi când al fi al nostru.

Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi. Nu vrem averi, pot fi primejdioase. Vrem doar puţinul care să ne permită existenţa, care să ne facă demni de viaţa veşnică. Şi îl mai vrem şi pe Fiul tău cel iubit, Pâinea Vieţii.

Şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Eşti milostiv, Doamne. Iartă-ne, cel puţin, de dragul lui Isus şi al Sfintei Fecioare Maria. Şi pentru meritele tuturor sfinţilor tăi iubiţi. Învaţă-ne să fim miloşi precum eşti tu, să-i iertăm şi noi pe cei care ne insultă, să nu răspundem perfidiei tot cu perfidie.

Şi nu ne duce pe noi în ispită (sau nu lăsa să fim ispitiţi). Noi suntem slabi. Nu putem opune rezistenţă tentaţiilor evidente sau ascunse ale acestei lumi. Ajută-ne să nu fim îndepărtaţi de fericirea Paradisului tău.

Ci ne mântuieşte de cel rău. Doar tu ai putere asupra răului. Şi noi încercăm să-l învingem, însă nu vom reuşi fără susţinerea ta... Mântuieşte-ne, Tată!