Iarna e ca vara!

Astăzi, în momentul în care m-am trezit, plin de emoţie ca un coinac, m-am îndreptat către fereastră să vad visul alb pe care ni-l promiseseră doamna Romica Jurca şi ceilalţi meteorologi de serviciu de vreo două zile. Pulsul inimii o luase razna, mai razna decât atunci când pedalez pe extenuanta bicicletă medicinală roşie ce-mi scoate sufletul în fiecare dimineaţă… deocamdată. Lacrima fericirii hibernale îmi tremura deja în colţul ochiului mai ceva ca-n animaţiile japoneze. Mai am un singur pas şi voi înlătura perdeaua… Dar, vai, stupoare!!! Ăştia de la deszăpezire mi-au furat visul!

Dincolo de geam mă râcâie pe creier zgomotul lopeţilor de fier care încarcă în remorci nămeţii strânşi mai devreme în munţii albi (adunaţi astfel, probabil, de superutilaje aduse de-afară!). Îmi venea să-i sudui pe toţi acei destoinici muncitori şi pe toţi şefii lor ce i-au trimis din toiul nopţii să ne salveze de NEPREVĂZUTA iarnă. Da, ce, domnule, nu poţi să mai vezi un alb imaculat!?! Norocul lor a fost că am remarcat grija remarcabilă cu care îndepărtau troienii din jurul maşinii pe care nu o mai recunoscusem printre cocoaşele dalbe din parcare.

M-am ruşinat de pornirea mea de mai devreme gândind: mai bine mă grăbesc să le fierb repede un ceai, sau poate o ţuică de prună de la mamaie. Oricum, nu ar fi avut nevoie. Doi dintre ei serveau deja din termosuri licoarea aburindă în pahare de unică folosinţă, pe care apoi le-au şi adunat într-un sac de gunoi pentru a nu lăsa în urmă nici o impuritate pe asfaltul proaspăt curăţat şi uscat la fel ca în miezul verii! Ce să vă mai spun, în dimineaţa aceasta aş fi putut avea parte şi eu de un peisaj înduioşător…, la fel ca al dvs., nu?

Întrerup scenariul hollywoodian şi, în locul reclamelor, vă ofer realitatea. Dar, ce credeaţi, domniile voastre? Ştiu că posedaţi simţul umorului, aşadar, vă prea-rog să nu luaţi în considerare basmul de mai sus!… După 15-20 de minute de luptă cu zăpada, am reuşit să scot maşina din parcare, sperând că arterele principale ale urbei sunt - măcar ele - eliberate de sub stăpânirea cumplitei şi INOPINATEI ierni. Ei, aş! Iarna e ca vara, domnule, nu trece nici un utilaj de deszăpezire…, nici măcar pe centru!