Faptele milei trupeşti

„Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii, căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine” (fragment din Evanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi - Matei XXV, 34-36).

Vă par cunoscute cuvintele Mântuitorului de mai sus? Mie da, dar parcă nu ştiu de unde să le iau. Or fi din vreun film premiat, sau dintr-un roman celebru citit în copilărie, ori poate s-a discutat despre acestea pe la vreo televiziune naţională?… Nu, nu cred, la TV se discută lucruri cu mult mai interesante, cum ar fi faptele de corupţie ale foştilor şi actualilor miniştri sau despre palpitanta viaţă a celebrităţilor mioritice. Revin, oare unde am mai auzit eu de chestiunea aceasta cu flămânzii, cu însetaţii şi cu bolnavii?… Aaa, gata, ştiam eu că în copilărie, în fascinanta cărticică de rugăciuni cu coperte negre! Acum mi-am amintit, este vorba despre faptele de milostenie trupească! Sunt şapte, a trebuit să le învăţ la o lecţie de religie. Şi mai erau încă şapte fapte de milostenie sufletească. Acestea din urmă, dacă bine îmi amintesc, sunt mai greu de îndeplinit, deoarece este necesară şi o oarecare vocaţie mai specială, pentru că nu e chiar la îndemâna oricui să-i sfătuiască pe cei care au inima îndoită, spre exemplu. Însă nu despre acestea vreau să vorbim astăzi, ci despre primele, cele de milostenie trupească, credeţi-mă, sunt mai uşor de împlinit!

Păi, să le enumerăm, cu speranţa că poate vom reţine cel puţin 2-3 din ele: a da de mâncare flămânzilor, a da de băut însetaţilor, a primi pe străini, a îmbrăca pe cei goi, a vizita şi îngriji pe cei bolnavi, a-i răscumpăra sau a-i căuta la cei din robie - identic cu textul scripturistic de mai sus! Pardon, mai era una: a îngropa pe cei morţi. Aceasta din urmă a fost adăugată de tradiţia creştină, probabil, pentru ca suma acestora să fie şapte, cifră care denotă milostivirea, pacea, dar mai ales desăvârşirea, perfecţiunea. Şi, pentru a reuşi să înţelegem mai profund importanţa acestei cifre, voi enumera şi alte semnificaţii ale lui şapte, precum: zilele creaţiei, ale săptămânii, treptele cereşti, candelabrul templului, notele muzicale, culorile curcubeului, minunile antichităţii, colinele Romei, chiar şi punctele buburuzei etc.

Voi reveni la faptele milei trupeşti. Ce e cu ele, de ce sunt aşa de importante?... În primul rând pentru că au fost proclamate de însuşi Mântuitorul ca şi criterii ale judecăţii finale; iar mai apoi, pentru că îndeplinirea acestora garantează moştenirea Împărăţiei pregătită de Dumnezeu oamenilor, încă de la Geneză. Iar cei care, în mod cert, vor moşteni această Împărăţie, vedem că sunt cei care-l primesc pe aproapele în totală gratuitate şi îl ajută dezinteresat; adică fără să cheme presa pentru a-şi cumpăra capital de imagine şi fără să aştepte recunoştinţă!

Iată, deci, mijloacele care ne pot oferi paşaportul de cetăţeni ai Împărăţiei, însă care este timpul cel mai potrivit pentru a le folosi? Isus nu ne spune nimic referitor la acesta. Cu siguranţă suntem datori să facem acte de caritate întreaga viaţă. Dacă însă doriţi să descoperiţi una dintre perioadele cele mai favorabile realizării faptelor milei trupeşti, Biserica vă recomandă perioada Postului Mare. În acest post care stă să înceapă, rămâne de datoria fiecăruia dintre noi să decidă din timp - pe lângă abstinenţa de la diverse alimente şi pe lângă rugăciunea mai perseverentă - în ce mod poate veni şi în sprijinul fraţilor mai mici ai Dreptului Judecător.