Câteva chestiuni referitoare la românii noștri din Ucraina

Un argument folosit adesea de idioții (in)utili în favoarea poziționării neutre a României - ce-o mai însemna și asta!?! - vizavi de masacrul rusesc de la granițe este acela al încălcării drepturilor românilor din Ucraina. Și până nu ajungem să modificăm primul articol al Constituției, spunând că România este și stat victimizat, ar fi bine să știm una, alta, despre minoritatea românească din Ucraina.

1. Comunitatea românească în cauză e formată din cca. 150.000 de români, nu din 500.000, așa cum prostește se afirmă. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, trebuie doar să verificați cifrele recensământului din 2001, dar și informațiile de pe site-ul Ambasadei României la Kiev. Confuzia se poate datora faptului că alte cca. 250.000 de persoane s-au declarat - de bunăvoie și nesilite de nimeni - etnici moldoveni, la același recensământ din 2001 făcut în Ucraina. Majoritatea celor din zona Cernăuțiului se consideră români, iar majoritatea celor din sudul și din estul Republicii Moldova - că ne place, că nu ne place - se consideră moldoveni.

2. Controversata Lege a Educației din 2018, cea care afecta minoritățile etnice din Ucraina, avea ca scop principal diminuarea propagandei rusești, în contextul pierderilor teritoriale din ultimii ani. Celelalte minorități devenind astfel un fel de victime colaterale. Totuși, intrarea în vigoare a controversatului articol 7 din Legea Educației - care stipula că începând cu ciclul gimnazial, învățământul pentru minoritățile etnice să se desfășoare în limba ucraineană - a fost amânată până în 2023. Deci până în prezent, acest articol nu a avut efecte!! În consecință, în Ucraina există în continuare școli cu predare în limba română.

3. E extrem de important de reținut și următoarea nuanță. În 2018-2019, atunci când Biserica Ortodoxă a Ucrainei a obținut autocefalia (adică recunoașterea noului scaun patriarhal de la Kiev), minoritatea românească din zona Cernăuțiului - cca. 100 parohii care fac parte din Mitropolia Bucovinei și Cernăuților - a decis să nu intre sub jurisdicția acestei patriarhii ucrainene, ci să rămână în continuare sub cea a Patriarhiei Moscovei(!). Nu vreau să insinuez ceva în acest sens, doar zic.

4. În ultimele săptămâni, am văzut cu toții refugiați ucraineni vorbitori de limbă română intervievați. Pe niciunul nu l-am auzit vorbind despre încălcarea drepturilor sale, dimpotrivă, cu toții își doresc să se întoarcă acasă, adică în Ucraina.

5. Nu spun că nu or fi existat și momente tensionate sau atingeri ale drepturilor minorităților din Ucraina. Acestea ar trebui tratate totuși ca evenimente excepționale. Utranaționalismul urâcios este prezent pretutindeni. Să nu uităm de băieții îmbrăcați în tricouri negre, din galeria României, care strigă la fiecare meci, aproximez: "Să iasă afară toți etnicii din țară!". Fix aceștia, cei care lezează drepturile minorităților din România, sunt cei care militează pentru drepturile minorităților românești din afara țării. Sesizați și domniile voastre ipocrizia?

6. Iar ideea de a profita de situația actuală a Ucrainei, pentru a anexa teritorii României, nu doar că e una ireală și stupidă, dar nici măcar românească nu este. Pentru că politica de acaparare de noi teritorii este una pur rusească. Așa că spune-mi cu cine te asemeni, ca să îți spun că cu Putin.