Biserica, despre război

În contextul invaziei rusești din Ucraina, e oportun să sintetizăm poziția Bisericii referitoare la război, așa cum reiese din doctrina sa socială. Dar, mai întâi, să vorbim puțin despre pace. Înainte de a fi o datorie a noastră, a oamenilor, pacea este un atribut al lui Dumnezeu. Omul, păcătos fiind, nu poate să facă pace fără Dumnezeu. De aceea, lipsa păcii este dovada distrugerii comuniunii și a unității dintre om și Dumnezeu. Așa se poate explica de ce istoria omenirii este una marcată de violențe și de vărsări de sânge.

Știm că la fiecare Sfântă Liturghie, Biserica se roagă pentru pacea lumii. Și rugăciunea este un lucru deosebit de important din viața Bisericii. Apoi, pentru a sublinia importanța acestui deziderat, anual, pe 1 ianuarie, Biserica celebrează Ziua Mondială a Păcii. Dar Biserica Catolică se folosește și de alte metode de menținere a păcii. De pildă, prin contactele sale diplomatice, intervine pentru apărarea drepturilor omului, îndeamnă la dezarmare, la conviețuirea pașnică, sau mediază și oferă consiliere în situații de criză. Este binecunoscut rolul important pe care Sfântul Ioan Paul II l-a avut în căderea cortinei de fier, sau în soluționarea unor conflicte precum cele din Iugoslavia sau din Orientul Apropiat. Iar aceste eforturi diplomatice sunt avantajate de faptul că Biserica Catolica are un caracter global și nu este restrânsă doar la un statut național.

Biserica condamnă ferm războiul și consideră că războaiele de agresiune și de cucerire sunt întotdeauna imorale. Statul atacat, însă, are dreptul de a se apăra și de a folosi arme. De aceea Biserica admite că statele pot să dețină arme și forțe militare, însă doar atâtea cât să-și poată apăra populația – principiul suficienței –, în eventualitatea unei invazii externe. Iar creștinii pot fi soldați dacă armata din care fac parte servește siguranței și libertății țării. Totuși, angajarea copiilor și a tinerilor în cadrul forțelor militare constituie o crimă. De asemenea, pentru a evita violența și războiul, Biserica este de acord cu strategiile preventive, precum sancțiunile comunităților internaționale împotriva statelor asupritoare.

În cazul genocidului, al crimelor de război sau al crimelor împotriva umanității, comunitatea internațională are obligația morală de a interveni. În acest context, Biserica Catolică sprijină Curtea Penală Internațională de la Haga care trebuie să îi pedepsească pe cei care se fac vinovați de aceste crime. Armele de distrugere în masă – nucleare, biologice, chimice sau radiologice – nu pot fi permise niciodată și în niciun fel de circumstanțe! Folosirea acestora este considerată crimă împotriva lui Dumnezeu și a oamenilor. Atunci când este încălcat dreptul internațional – execuția în masă a civililor sau a prizonierilor de război, spre exemplu –, soldații sunt obligați să refuze ordinele comandanților. În acest caz, soldații nu vor putea spune că ei doar au executat niște ordine, ci vor fi direct responsabili pentru faptele lor.

Niciunei religii nu-i este permis să predice violența sau războiul. Cine predică războiul este capelanul militar al diavolului, spune un proverb. A ucide oameni nevinovați în numele credinței este o mare blasfemie la adresa lui Dumnezeu. De aceea, Biserica Catolică le cere tuturor comunităților religioase să se distanțeze de terorismul religios și, totodată, le roagă pe acestea să facă posibilă buna conviețuire și pacea dintre națiuni.