Creștinii au talent

“Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” – Lc 5, 10.

Dumnezeu, nu doar pe Petru, ci pe toți cei botezați ne invită să fim pescari. Pescari de oameni, adică. Am aruncat și eu undița în baltă de vreo două-trei ori, suficient cât să realizez că, pentru a prinde pește, pescarul trebuie să fie atent la mai multe lucruri. Să investească în ustensile, spre exemplu. Să aibă răbdare și fie bine pregătit. La fel se poate spune şi despre pescarii de suflete, trebuie să aibă răbdare și să fie bine pregătiți. Şi chiar şi aşa, de multe ori îşi vor arunca undiţa şi vor prinde puţini peşti sau poate niciunul.

Și printre dvs. sunt persoane care îşi iau în serios această vocaţie de a fi pescari de oameni, dar din păcate rezultatele lor nu sunt întotdeauna pe masura efortului depus. La fel și preoții se plâng că bisericile se golesc, în ciuda muncii pe care ei o depun. Însă unul seamănă și altul seceră ne spune Mântuitorul (In 4, 37). Dacă semănăm doar pentru că ne aşteptăm să şi culegem roadele, s-ar putea să avem o mare surpriză. De ce? Pentru că încă ne aflăm în timpul semănatului. Pentru că Evanghelia nu ajuns încă la toate neamurile. Pentru că nici măcar la cei botezați nu a ajuns Cuvântul Domnului. Aşadar, e mult de lucrat în ceea ce privește semănatul, iar semănătorii sunt foarte puțini. Nici vorbă de cules! Iar răsplata va veni şi ea, cu siguranţă, fie în lumea aceasta, fie în cealaltă.

Să mai reținem că această vocaţie de a fi pescari de oameni implică și alte vocaţii. E vorba de talanții pe care uneori îi folosim cu rost și pe care alte ori îi irosim. Eu, de pildă, știam de mic că vreau să devin preot și am început încă de atunci să mă pregătesc pentru aceasta. Dar ulterior am mai simțit și alte chemări. Am descoperit, de pildă, că sunt atras de istorie și, pe lângă teologie, am studiat și această disciplină. Apoi, pentru că eram atras de jurnalism, am intrat în redacția revistei facultății și, de atunci, tot mai scriu câte un articol pe unde mi se cere. Mai târziu am descoperit cercetășia, și știți bine că nu o țin doar pentru mine. Și toate acestea cred eu că mă ajută să fiu un preot mai bun.

Ce vreau să vă spun, de fapt, prin înșiruirea acestora? În primul rând, că nu primim toți talanții deodată. Sau că nu îi descoperim pe toți deodată. Eu știam de la 10 ani că voi fi preot, dar că voi fi și cercetaș am aflat abia pe la 33 de ani. Și mă aștept ca pe viitor Dumnezeu să mă mai surprindă și în alte feluri. În al doilea rând, atunci când ne simțim atrași de ceva, trebuie să și acționăm în acest sens. Când vedem că ne place ceva și că suntem buni la acel ceva, când simțim că avem o abilitate sau un dar de la Dumnezeu, suntem datori să facem eforturi pentru a dezvolta această abilitate. Nu doar să cochetăm cu darurile primite, ci, mai mult, să le perfecționăm și să le transformăm în instrumente de slujire a lui Dumnezeu și de răspândire a evangheliei sale.

Cu toții am fost creați după chipul lui Dumnezeu. Asta înseamnă că fiecare dintre noi deține un minim de geniu dumnezeiesc, de creativitate, un minim de talent. Să nu credem că doar sportivii sau doar artiștii sunt talentați, pentru că la fel sunt și doctorii, și profesorii, și economiștii, și IT-iștii, și bucătarii, și constructorii, și casnicii, și pensionarii, și cei cu deficiențe fizice sau psihice. Și nu există niciun motiv pentru care, indiferent de vârstă, să nu devenim experți de talie mondială în ceea ce iubim să facem. Însă, ca acest lucru să se întâmple, e nevoie de multe, de foarte multe ore de muncă și de practică. Să reținem deci că talentul în care nu investim efort devine inevitabil un talant îngropat. Sau – vorba comentatorilor sportivi – să nu cumva să ne naștem talente și să murim speranțe.

Isus ne cheamă pe toţi, mari și mici, să fim pescari de oameni. Și, pentru aceasta, ne oferă fiecăruia talanții cu care să putem aduce un bine în plus acestei lumi. Am fost deci echipați cu tot ce ne trebuie, pentru ca oamenii care văd faptele noastre bune să-l preamărească pe Dumnezeu din ceruri (cf. Mt 5, 16). Trebuie doar să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm de treabă. Amin și spor la treabă fiecăruia, în ogorul lui Dumnezeu, care este această lume!