Atunci când vorbim despre Holocaust, mintea ne zboară la titluri celebre de cărți sau de filme - "Tatuatorul de la Auschwitz", "Pianistul", "Lista lui Schindler", "Mai este oare acesta un om?", "Băiatul cu pijamale în dungi", intraductibilul "La vita e bella" etc., etc. - și la înfiorătoarele lagăre de exterminare care le-au inspirat pe acestea - Sobibor, Treblinka sau Auschwitz-Birkenau. Astăzi, însă, de Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, este obligatoriu să ne amintim și de implicarea directă a autorităților și a armatei României în uciderea sau în deportarea a sute de mii de evrei, în special în perioada1940-1944.
Pogromurile de la București, Dorohoi sau Iași și Masacrul de la Odesa - poate cele mai tragice evenimente ale Holocaustului desfășurat în țara noastră - ar trebui să își găsească urgent loc în romanțatele manuale de Istorie a României. La Iași, spre exemplu, la inițiativa lui Ion Antonescu, în cadrul planurilor de epurare etnică numite "Curățirea terenului", au fost uciși cca. 14.000 de evrei. O treime din populația evreiască, pe atunci și majoritară, a Iașului. Deși pare de necrezut, în timpul Masacrului de la Odesa din 22-25 octombrie 1941 - cunoscut și ca "pata rușinoasă de pe obrazul armatei române" -, au fost violați, împușcați, spânzurați, arși de vii sau aruncați în aer peste 25.000 de copii, femei, barbați sau bătrâni evrei. Alți 45.000 au fost trimiși, tot de militarii români, în lagărul de la Bogdanovca, unde și ei au fost uciși.
De ce să ne amintim de aceste momente nenorocite și de ce să le consemnăm în manuale? Mai întâi, pentru ca nu cumva, ignorându-le, să devenim complicii acestor crime detestabile. Apoi, doar prin cunoașterea și prin asumarea participării României la genocidul evreilor, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ne putem antrena simțurile atunci când noii tribuni extremiști ai țării ne vor servi ideologii xenofobe sau șovine, sub masca protocronismului, a naționalismului romantic, sau sub cea a veșnicei victimizări statale. Altfel spus, dacă nu vom cunoaște și nu ne vom asuma erorile trecutului, nu vom ști să le evităm nici în viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eşti liber o clipă?... Atunci scrie şi tu ceva, însă nu orice!