Deşi luna Cuptor şi-a încheiat socotelile pe anul acesta, încă suntem în cuptor şi mulţi dintre noi încă sunt în vacanţă. Moment numai bun şi pentru Dumnezeu ca să îşi ia liber vreo câteva săptămâni, am putea crede. Aşadar, până prin septembrie, zic s-o lăsăm mai moale şi cu rugăciunea, şi cu mersul la biserică, dar şi cu faptele de milostenie. De ce? Pentru că dacă ne-am ocupat în toate posturile anului bisericesc de sufleţel, a cam venit şi sezonul să îi dăm trupului ce e al trupului, nu-i aşa?
Aşa ar putea fi, dar numai dacă am şi reuşi să ne întoarcem din concediu cu
bateriile încărcate. În schimb, trebuie să recunoaştem că în aceste escapade
estivale consumăm la maxim şi puţina încărcătură care se mai afla în noi şi că
revenim acasă chiar mai extenuaţi decât atunci când ne apucaserăm de bagaje. Şi
abia ne revenim – fizic, vorbind – după alte două-trei zile şi pornim să îl
căutăm din nou pe Dumnezeu şi-l implorăm să-şi scurteze vacanţa, pentru că nu
mai avem strop de vlagă în noi. Căci aşa ne-am odihnit în concediu..., de ne-am
rupt de oase!
Şi atunci ce-am putea face pentru ca vacanţa să ne priască? Nimic mai
simplu: să îl luăm şi pe Dumnezeu cu noi, să nu-i lasăm nici o zi de concediu!
Să ne respectăm programul personal de rugăciune ca şi când am fi acasă. Să
căutăm cea mai apropiată biserică de locul în care vom merge, înainte de a
pleca de acasă, şi, la fel, să ne programăm în zilele de duminică şi de
sărbătoare participarea la Sfânta Liturghie. Cât despre faptele bune..., cred ar
fi suficient ca în concediu să fim atenţi să nu-i aruncăm celui de lângă noi
nisip, nici pe cearşaf şi nici în ochi.
La urma urmei, nu ne dorim cu toţii să mergem în vacanţă cu familia şi cu
cei mai apropiaţi prieteni? Cum am putea, atunci, să nu-l invităm şi să nu-i
facem loc alături de noi şi celui mai de seamă dintre toţi aceştia!?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eşti liber o clipă?... Atunci scrie şi tu ceva, însă nu orice!