Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Omilie

Evanghelistul Luca menţionează, în primul capitol al evangheliei sale, că în momentul Bunei-Vestiri, Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul, era deja însărcinată, în luna a şasea. Cel care avea să-l descopere oamenilor pe Mesia, pe Fiul lui Dumnezeu, trebuia să se nască înainte. De aceea şi Părinţii Bisericii au hotărât ca naşterea Botezătorului să fie sărbătorită pe 24 iunie, cu şase luni înaintea Naşterii Mântuitorului. Aşadar, fixarea sărbătorii conceperii Sfântului Ioan Botezătorul pe 23 septembrie, şi apoi naşterea sa, în 24 iunie, nu au fost alese întâmplător.

Ceea ce fascinează, însă, este faptul că naşterea Sfântului Ioan urmează solstiţiului de vară, 21 iunie, în timp ce Naşterea Pruncului Isus urmează solstiţiului de iarnă, 22 decembrie. Şi acum, aş dori să ne concentrăm atenţia asupra faptului că ziua începe să se micşoreze după solstiţiul de vară şi să se mărească după cel de iarnă, deci după Crăciun. Aţi priceput unde vreau să bat? „Este nevoie ca El să crească şi eu să mă micşorez” (Ioan III, 30), spunea Botezătorul, referindu-se, desigur, la Isus. Aşadar fixarea zilelor de naştere ale celor doi, de către Biserică, depăşeşte aparenta simbolistică a calendarului.

Într-un mediu concurenţial, când toată lumea vrea să crească, să se dezvolte, chiar şi în detrimentul celorlalţi, ce ar însemna ca toţi oamenii, de la vlădică până la opincă, să gândim că este nevoie ca cel de lângă noi să crească şi noi să ne micşorăm? Ce ar mai însemna şi ca liderii lumii să adopte această filozofie de viaţă? Adică, precum Ioan Botezătorul, să ne umilim astfel încât cel de lângă noi să se poată remarca şi să renunţăm la sinele nostru doar pentru a-i putea iubi pe alţii.

Iată deci care ar putea fi înţelesul sărbătorii naşterii Sfântului Ioan Botezătorul: să fim fideli vocaţiei de creştin, să nu căutăm măreţia acestei lumi, să facem binele şi să fim mesageri ai Evangheliei! „Ein man, ein wort” (un om, un cuvânt), ne spune un aforism german cu care îi putem caracteriza viaţa Înaintemergătorului. Degeaba ne numim creştini dacă faptele noastre nu demostrează şi ele acest lucru. Cuvintele Sfântului Ioan nu erau deloc diferite de modul său de viaţă. Iar noi, preoţii, dacă vrem să ne bucurăm de credibilitatea pe care Botezătorul o avea, poate că ar trebui să începem şi noi să facem ceea ce predicăm.

Imaginea: Marie Ellenrieder - Isus şi Ioan Botezătorul, copii