Scurt istoric al bisericii şi comunităţii greco-catolice din Brezoi

Oraşul Brezoi este situat pe Valea Lotrului, în Ţara Loviştei (judeţul Vâlcea), şi este menţionat documentar pentru întâia dată la 4 decembrie 1575. În ultimele două secole, ocupaţia principală a locuitorilor săi (parte din ei transilvăneni) a fost strâns legată de industria de exploatare şi prelucrare a lemnului; mai multe societăţi cu capital străin înfiinţându-se aici, încă din secolul al XIX-lea. Mai ales la începutul secolului al XX-lea, aceste societăţi au adus muncitori străini catolici (italieni şi austrieci), mulţi dintre ei rămânând şi stabilindu-se chiar în Brezoi. Însă, printre muncitorii specializaţi în industria lemnului, aduşi pe Valea Lotrului, s-au aflat şi câteva sute de ardeleni veniţi din zona Dejului. Aceştia din urmă, în mare parte greco-catolici, au înfiinţat la începutul secolului trecut Parohia Română Unită cu Roma, greco-catolică din Brezoi.

Această parohie nou înfiinţată, avea la început peste 300 de credincioşi care, ajutaţi fiind şi de patronii societăţii Carpatina, dar şi de alţi comercianţi, au contribuit atât material, cât şi prin muncă efectivă, la construcţia bisericii parohiale. Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe a fost construită între anii 1938 şi 1942, acesta din urmă fiind şi anul în care a fost sfinţită de P.S. Sa Dr. Vasile Aftenie, la 25 octombrie. În această bisericuţă s-au ţinut servicii religioase pentru românii uniţi, greco-catolici, de la sfinţirea sa, până în fatidicul an 1948, atunci când, prin decretul stalinist 358/1948, autorităţile bolşevice din România au dispus forţat şi abuziv „revenirea la cultul ortodox român a comunităţilor locale ale cultului greco-catolic unit cu Roma”!

Din acel moment, bisericuţa şi terenul pe care fusese construită au fost confiscate abuziv şi oferite în mod gratuit unei alte instituţii care, spre deosebire de Biserica Română Unită cu Roma, a catadicsit să se încline în faţa regimului comunist ateu, instaurat în România acelor vremi. Sub ameninţarea temniţelor sau a destrămării familiilor, unii greco-catolici din Brezoi au plecat din oraş, alţii au început să frecventeze slujbele parohiei romano-catolice, iar alţii, cei mai mulţi, precum lapşii din antichitatea creştină, au cedat şantajului şi au devenit ortodocşi.

La sfârşitul anului 2000, părintele Viorel Catană, căruia i s-au alăturat puţinii creştini greco-catolici rămaşi în localitate, a reînfiinţat Parohia Română Unită cu Roma, greco-catolică din Brezoi, care a fost înscrisă în Registrul Special pentru regimul cultelor al Primăriei Brezoi, în 21 noiembrie 2000.

La 1 februarie 2008, am primit cu drag misiunea încredinţată de P.F. Sa Lucian Cardinal Mureşan, aceea de a administra această parohie. În anul 2009 am început demersurile pentru a recupera biserica despre care am făcut referire mai sus şi terenul pe care aceasta a fost construită (cca. 2000 m.p.). În acest sens, am invitat de două ori parohia ortodoxă, care ocupă şi în prezent această proprietate, să ne întâlnim pentru a rezolva în spirit frăţesc şi pe cale amiabilă această spinoasă realitate a retrocedării propriilor noastre bunuri, aflate, deocamdată, în posesia sa nelegitimă. Ca urmare a refuzului repetat la invitaţiile făcute, în acelaşi an, am apelat la instanţele civile pentru soluţionarea acestui litigiu. Din păcate, dar nu surprinzător, şi în prezent, dosarul nostru este plimbat sau, după caz, blocat prin feluritele instanţe civile ale statului.

Merită consemnată aici şi bunăvoinţa părintelui Gilbert-Sebastian Iavorschi şi a credincioşilor pe care îi păstoreşte, care ne-au îngăduit desfăşurarea activităţii liturgice în biserica cu hramul Sfântul Anton a Parohiei Romano-Catolice din Brezoi, în toţi aceşti ani. Le mulţumim cu acest prilej şi pentru compasiunea şi sprijinul pe care, încă, ni le oferă în mod spontan şi cu totală gratuitate.

N.B.: Articolul prezentat mai sus este extras din: "Unirea poporului", Blaj, 8 noiembrie 1942 (Anul XXIV, nr. 45).