Într-un acces de bizantino-naționalism populist, președintele academiei spunea că poporul nostru a supraviețuit vremilor, pentru că a știut să aplice parimia: "Capul plecat, sabia nu-l taie". Sărbătoarea de astăzi îi transmite acestui domn - nedemn de primul prenume, pare-se - că merită să îți pierzi capul pentru valori morale și principii sănătoase, precum a da în vileag imoralitatea liderilor acestei lumi. La fel cum spunea și Bolintineanu: "Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie, / Dar cu umilință lanțu-l încovoaie".
Așadar, poate prea puțin academic, dar pur creștinește, preferabil ar fi să iți pierzi capul ținându-l înălțat, dar să câștigi Paradisul, precum Botezătorul. Altfel, cu capul plecat în fața liderilor politici, riști să îți pierzi și mințile, să devii complicele celui rău și să te situezi în afara Paradisului.
Și mai este sărbătoarea de astăzi și despre influența distructivă pe care anturajul combinat cu alcoolul sau cu alți halucinogeni o pot avea asupra noastră. În cazul lui Irod, presiunea anturajului și aburii alcoolului l-a făcut ucigașul lui Ioan Botezătorul... Pe noi, în ce ne preschimbă viciile și anturajul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eşti liber o clipă?... Atunci scrie şi tu ceva, însă nu orice!