Crucea – mai mult decât suferința

Marcu 8, 30-34

În urmă cu câțiva ani, într-unul dintre cimitirele orașului, un gropar m-a întrebat dacă am răgaz pentru a-mi spune o rugăciune. Fără cine știe ce așteptări, m-am oprit și l-am ascultat. Am fost atât de impresionat rugăciunea acelui om, încât am reținut-o cuvânt cu cuvânt:

“Doamne Isuse Hristoase, vreau să pătimesc în locul dumneavoastră, Doamne Isuse Hristoase!

Doamne Isuse Hristoase, vreau să car crucea în locul dumneavoastră, Doamne Isuse Hristoase!

Doamne Isuse Hristoase, vreau să fiu răstignit în locul dumneavoastră, Doamne Isuse Hristoase!

Doamne Isuse Hristoase, vreau să mor în locul dumneavoastră, Doamne Isuse Hristoase!

Doamne Isuse Hristoase, vreau să înviez împreună cu dumneavoastră, Doamne Isuse Hristoase!

Doamne Isuse Hristoase, vreau să fiu ucenicul dumneavoastră, Doamne Isuse Hristoase!

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, amin!”.

Eu nu am mai auzit niciodată pe cineva adresându-i-se Domnului cu pronumele de politețe. Și, în cei 11 ani de studiu al teologiei, nu cred că vreun curs m-a ajutat să înțeleg mai bine sensul crucii și al suferinței substituite decât această rugăciune rostită în cimitir de un gropar. Suferința, crucea sau ispășirea sunt cuvinte care nu mai înseamnă mare lucru în lumea noastră. În schimb, ne place să evocăm cu emfază chipurile martirilor zugrăvite în icoane și considerăm că suferința și ispășirea acestora ne aparțin și nouă. Nimic mai fals, de vreme ce cu toții, fără excepție, suntem chemați prin Botez la destinul bobului de grâu.

Și chiar dacă suferința și martiriul nu se numără printre virtuțile lumii moderne, e bine să amintim că persecuţiile şi crimele împotriva creştinilor continuă şi în zilele noastre. Organizația Open Doors a făcut public că în 2023, 365.000.000 de creștini au fost persecutați în întreaga lume. 13 creștini pe zi au fost uciși pentru credința lor, în medie. Nigeria rămâne cel mai mortal loc pentru creștini. Doar de Crăciun, cca. 200 de creștini au fost masacrați și cca. 500 au fost răniți, în atacuri ale grupării jihadiste Boko Haram. Cca. 10.000 de biserici s-au închis în China doar anul trecut. Bisericile sunt obligate să afișeze pancarte pe care să scrie: “Iubiți Partidul Comunist, iubiți țara, iubiți religia!”. Tot în China, creștinii sunt obligați să se înregistreze pe o aplicație controlată de stat, înainte de a participa la serviciile religioase. Iată, așadar, ce poate însemna asumarea botezului! Iar noi credem că ascultarea de pe canapea a devoțiunilor religioase transmise online este cine știe ce virtute.

Totuși, ar fi ilogic să credem că Dumnezeu iubeşte suferinţele oamenilor și de aceea vă invit să ne îndreptăm privirea către crucifix. Acolo îl vedem pe Răstignit cu braţele larg deschise, îmbrăţişându-ne şi arătându-ne cât de mult ne iubeşte. Dacă Dumnezeu ar fi iubit suferința, creştinismul nu ar mai fi avut ca epicentru duminica învierii, ci vinerea pătimirilor. De aceea, orice perioadă dificilă prin care trecem trebuie privită ca pe o vinere a pătimirilor, așadar cu speranță. Cu speranța că va veni și timpul în care ne vom bucura de duminica învierii și a mântuirii noastre. Și chiar și atunci când ne aflăm în mijlocul crizelor, să ne bucurăm și să prindem curaj pentru că avem un Dumnezeu atât de bun, un Dumnezeu care ne iubeşte într-atât, încât să sufere şi să moară alături de noi. De aceea spuneam că bunii creştini nu văd în cruce atât suferinţa, cât văd măsura iubirii lui Dumnezeu. Amin!