Furtul este o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului și, în consecință, o violarea a persoanei umane. Furtul intelectual este și el o încălcare la fel de gravă a poruncii a șaptea: "Să nu furi!". De ce? Pentru că și el încalcă dreptul la proprietate și pentru că urmările lui se resfrâng asupra comunității.
Rămân la părerea că furtul, în toate formele lui – furtul calificat, corupția, șpaga, "atențiile nevinovate", înșelăciunea, specula, camăta, neplata echitabilă a muncitorilor, copiatul, plagiatul (chiar și cel al postărilor de pe paginile de socializare) etc. –, este unul dintre primele trei păcate ale noastre, ale românilor. Iar cei care justifică orice formă de furt, inclusiv plagiatul unui politician, devin complici ai acestui păcat deosebit de grav.
Eu, de fapt, începusem să tastez cu intenția de a vă spune cât de jenat sunt atunci când îi mai întreb pe tinerii cu care colaborez dacă au copiat. Majoritatea se încruntă la mine și îmi răspund revoltați: "Victor, cum poți să ne întrebi așa ceva!?!". Îmi fac mea culpa și mă rog să nu le fi dat vreo idee. Așadar, până nu-i pervertim și pe aceștia mai mici, încă mai există speranța că această lume nu s-a golit definitiv de onestitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eşti liber o clipă?... Atunci scrie şi tu ceva, însă nu orice!