Unii: “Osana!” și alții: “Răstignește-l!”

Chiar dacă mâine, în biserici, vi se va spune răspicat că poporul care l-a însoțit/întâmpinat pe Isus la intrarea în Ierusalim, strigându-i: “Osana!”, este același cu cel care va striga vineri: “Răstignește-l! Răstignește-l!”, ei bine, lucrurile nu stau chiar așa.

Mai întâi, evangheliile afirmă în unanimitate că cei care au strigat “Osana!” nu erau locuitorii Ierusalimului, ci ucenici și pelerini care îl însoțeau pe Mântuitorul către Ierusalim. “Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: Osana!” (Mt 21, 9 și Mc 11, 9) și “Când s-a apropiat de Ierusalim, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare” (Lc 19, 37). Mai mult, Matei întărește acest fapt evidențiind că, în ceea ce îl privea pe Isus, cetățenii Ierusalimului erau nedumeriți: “Când [Isus] a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi fiecare zicea: Cine este acesta? Este Isus, Prorocul din Nazaretul Galileii, răspundeau noroadele.” (Mt 21, 10-11). Deși nunațează puțin lucrurile, nici Ioan nu face notă disonantă față de sinoptici: “O gloată mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: Osana!” (In 12, 12-13).

Apoi, ar fi absolut logic să considerăm că noroadele care au cerut eliberarea lui Baraba erau, de fapt, locuitori ai cetății și susținători – poate chiar complici – ai liderului revoluționar. De ce? Pentru că vedem că mulțimea care a strigat “Răstignește-l!” era una obișnuită deja cu amnistia pascală a lui Pilat, una care a mers la pretoriu fix cu acest scop: “Norodul s-a suit şi a început să îi ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna” (Mc 15, 8). Așadar, suporterii lui Baraba n-au putut decât să se bucure atunci când au văzut că preoții, bătrânii și cărturarii s-au alăturat demersului lor. “Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.” (Lc 23, 23).

Acestea fiind spuse și scrise în evanghelii, ar fi deci cazul să o lăsăm mai moale cu antisemitismul și cu “Sângele lui – care, apropo, este blestem sau binecuvântare? – fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri” (Mt 27, 25). De fapt, ar cam fi cazul să o lăsăm definitiv.