Cârnatul de la Eurovision

La sfârşitul săptămânii trecute, am participat la un workshop organizat de Biroul Pastoral pentru Laici al Episcopiei Greco-Catolice Oradea şi de Asociaţia Hope Music International pentru tinerii care îndrăgesc muzica. Scopul acestui curs de formare a fost acela de a-i ajuta pe tinerii cântăreţi să-şi dezvolte calităţile interpretative, dar mai ales să reuşească să filtreze cu mai mare atenţie mesajele pieselor pe care ei le interpretează. Astfel, tinerilor li s-a recomandat să aleagă cântece ale căror versuri să prezinte numai momente trăite de ei înşişi. Spre exemplu, ce credibilitate ar putea avea un tânăr cântăreţ, în vârstă de numai 14 ani, care ar cânta despre un lung şir de eşecuri amoroase? Şi pentru a contracara mesaje precum cele pline de erotism ale unor idoli din domeniu, precum Miley Cyrus - cea care până mai ieri apărea pe tote ţinutele copilelor sub numele Hannah Montana -, tinerilor li s-a propus să cânte despre adevăratele valori: copilăria, propriile trăiri lăuntrice, familia, credinţa etc.

Buuun. Şi după ce organizatorii workshopului amintit s-au străduit să îi convingă pe micii cântăreţi că în muzică nu trebuie căutat numai succesul şi că nu trebuie să se lase pe mâna unor producători ce îi vor transforma în obiecte ale marketingului muzical, ce credeţi că au vizionat tinerii aseară la postul naţional de televiziune? Da, Eurovisionul şi, da, pe Conchita Wurst, travestitul al cărui nume de scenă s-ar traduce: cârnatul din cochilie! Ce, credeţi că nu au urmărit show-ul? Şi credeţi ca au mai ţinut cont de sfaturile primite la workshopul muzical de zilele trecute? Cel mai probabil, au stat cu ochii lipiţi de micile ecrane pentru a absorbi cu nesaţ ultimele tendinţe muzicale care sunt etalate pe marea scenă a Eurovisionului. Văzându-l pe domnul Cârnat, nu am mai putut rămâne pe TVR pentru a urmări spectacolul decadent, însă bănui că ar fi fost extrem de interesant să rămân, totuşi, şi să urmăresc mesajele educative transmise de piesele muzicale din concurs.

Şi voi încheia cu oful meu. Cum e posibil, fraţilor şi surorilor, ca televiziunile să cenzureze şi chiar să scoată din grila de ştiri execuţiile publice ale celor persecutaţi pentru credinţă, spre exemplu, pe motiv că impactul emoţional transmis ar fi prea mare, dar, în acelaşi timp, să promoveze în văzul tuturor - deci şi al copiilor - comportamente deviante ale unor persoane precum Conchita? Ca să nu mai vorbim de violenţa filmelor, de limbajul lipsit de pudoare (ca să nu folosesc alţi termeni) al hiturilor promovate, de reality-show-rile TV deşănţate etc. etc. În concluzie, singurul mod de a opri spălarea creierelor copiilor noştri rămâne utilizarea telecomenzii. Iar dacă aceasta nu funcţionează, atunci să scoatem televizoarele din priză! Nu putem să fim indiferenţi la ceea ce promovează televiziunile şi, în acelaşi timp, să ne minunăm că fetiţe de 10-12 ani, sau chiar de opt ani, deja emană senzualitate prin ţinute şi machiaj! Aşadar, dacă îl urmărim pe domnul Cârnat, împreună cu copiii, să nu ne mai mirăm atunci când aceştia vor vrea să devină şi ei nişte cârnaţi mai mici, doar pentru a avea succes şi a pentru a străluci sub lumina reflectoarelor.