Intrarea în Templu a Maicii Domnului

Intrarea în Templu a Sfintei Fecioare Maria, sărbătoarea prăznuită astăzi, este strâns legată de o alta, Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie). Informaţiile referitoare la aceste evenimente din viaţa Mariei se găsesc Protoevanghelia lui Iacob, scriere apocrifă din secolul al II-lea. O altă sursă a copilăriei şi vieţii Maicii Sfinte este Evanghelia aşa cum mi-a fost revelată a Mariei Valtorta (pentru cei interesaţi, din cele 10 volume, doar primele trei sunt traduse în limba română, la o editură italiană).

De ce spun că cele două sărbători amintite mai sus sunt interdependente? Pentru că sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii vârstnici ai Mariei, făgăduiseră că dacă vor primi copilul mult dorit, îl vor duce la Templul din Ierusalim şi îl vor închina lui Dumnezeu. Acest lucru s-a şi întâmplat atunci când copila de numai trei anişori a fost adusă la Templu şi întâmpinată de preotul Zaharia, tatăl sfântului Ioan Botezătorul.

Părinţii Sfintei Fecioare, ne spun scrierile necanonice sau apocrife, ar fi murit la scurt timp după ce şi-au închinat unicul copil Domnului, având amândoi în jur de 80 de ani. Maria a rămas 12 ani în Templu: de la acea fragedă vârstă până la 15 ani, atunci când, logodită fiind cu protectorul său Iosif, a primit de la arhanghelul Gabriel Vestea cea Bună. Faptul că Fecioara Maria şi-a petrecut copilăria la Templu nu este un caz extraordinar. În jurul Templului se aflau zeci de camere în care trăiau fie femei văduve, fie copile care erau aduse de părinţi pentru a se ruga pentru popor, pentru a sluji templului şi pentru a-şi păstra fecioria până la căsătorie.

Aş dori să evidenţiez două aspecte ale praznicului de astăzi. Primul aspect este legat de oferta, de jertfa, pe care Ana şi Ioachim au făcut-o Domnului şi care contrastează cu viziunea familiilor moderne ce ar transforma într-o adevărată dramă intrarea unuia dintre copii (cu atât mai mult a unicului copil!) într-un ordin călugăresc, de pildă. Cel de-al doilea aspect care trebuie subliniat este ascultarea sau supunerea desăvârşită a micuţei Maria în faţa dorinţei părinţilor, supunere care i-a caracterizat Sfintei Fecioare întreaga viaţă.

Mai amintesc şi faptul că astăzi, deşi se poate mânca peşte, ar trebui să rămânem totuşi cumpătaţi. Astfel, preparatele culinare pretenţioase şi scumpe de tip: calamari sau fructe de mare, icre negre sau de Manciuria etc, printr-o ecuaţie simplă, pot fi schimbate cu preparate mai modeste, dar cu care să fie hrănite mai multe guri flămânde.