Un weekend cu Cercetaşii Români Uniţi, la Râmnicu Vâlcea

Sâmbătă şi duminică, 26 şi 27 septembrie, Parohia Greco-Catolică din Râmnicu Vâlcea i-a avut ca oaspeţi pe Cercetaşii Români Uniţi, mai exact pe câţiva dintre membrii grupului Vasile Aftenie din Bucureşti. Scopul vizitei cercetaşilor a fost unul dublu: aflarea unei locaţii în care să se desfăşoare tabăra cercetăşească de iarnă şi depunerea de noi promisiuni, urmată de activităţi cu tinerii parohiei noastre. Aşadar, în pofida ploii insistente, am avut parte de două zile rodnice, presărate cu emoţii nebănuite. Pentru a pune la punct detaliile vizitei lor, cercetaşii au ajuns în Râmnic vineri seara, atunci când ploaia încă nu începuse să ne sâcâie. Bucuria revederii şi cea a dialogului clasic – cel purtat faţă către faţă şi nu tastă către tastă – ne-au ţinut treji până spre miezul nopţii şi ne-ar fi ţinut şi mai mult, dacă sâmbătă de dimineaţă nu ar fi trebuit să fim gata, ca întotdeauna, de acţiune. Stabiliserăm deja ca sâmbătă să nu ne întoarcem acasă, până ce nu vom fi găsit locul taberei de iarnă din 20-23 decembrie, anul în curs.

La Fântânele, Ciungetu

Conform celor stabilite, sâmbătă ne-am îndreptat către Valea Oltului şi ne-am oprit la Brezoi, în Ţara Loviştei, unde am vizitat biserica romano-catolică „Sfântul Anton”. De aici am pornit mai departe, pe Valea Lotrului, în căutarea cabanei perfecte. După ce am luat în considerare câteva locaţii de cazare întâlnite pe acest drum, înainte de intrarea în Voineasa, am cotit brusc la stânga, pe lângă cursul Latoriţei, spre Ciungetu – localitatea în care se află cea mai mare hidrocentrală de pe râurile înterioare ale României – în căutarea unor locuri mai pitoreşti. În Ciungetu (650 m altitudine), am lăsat în urmă asfaltul, dar şi ploaia, şi am luat încă 10 km de drum forestier în pieptul celor două mici autoturisme, pe coasta Munţilor Latoriţei, până ce am ajuns în punctul La Fântânele (1250 m altitudine). De aici, Valea Latoriţei care se întindea scăldată în soare sub noi – văzută dinspre Munţii Parâng şi încadrată între munţii omonimi şi Munţii Căpăţânii – pur şi simplu ne-a fascinat privirea. Apoi, spre seară, cu satisfacţia lucrului bine făcut, ne-am întors la Râmnicu Vâlcea, dar nu înainte de a căuta şi noi umbra Voievodului Mircea, la Mănăstirea Cozia.

La Cozia, Călimăneşti-Căciulata

Duminică, altă zi, altă poveste. Am participat cu toţii la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie celebrată în biserica „Sfânta Rita” din Râmnicu Vâlcea, la sfârşitul căreia trei tineri (doi vâlceni şi un bucureştean), plini de emoţie, în faţa Sfântului Altar şi a comunităţii greco-catolice, şi-au depus promisiunea de cercetaş. După eveniment, cercetaşii au făcut cunoştinţă cu tinerii parohiei, apoi am servit o gustare pregătită de aceştia..., adică de gazde. Pentru că ploaia nu ne-a slăbit deloc, am rămas în biserică şi, acompaniaţi de preoţi, am cântat pe versuri cercetăşeşti, dar şi cântece creştine (click aici pentru o mică demonstraţie). Am încheiat întâlnirea cu jocuri în timpul cărora glasurile voioase ale tinerilor au acoperit în totalitate ropotul ploii de afară. Pentru toate aceste clipe de har şi pentru cele ce vor urma, se cuvine să le mulţumim călduros tinerilor. Aşadar, dragi prieteni, aţi fost din nou la înălţime, ne înclinăm!

La biserică, Râmnicu Vâlcea