Să dăm Crăciunului ce este al Crăciunului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu

Cum să nu iubești frenezia zilelor de Crăciun!?! Un du-te-vino nesfârșit. Coloane întinse de mașini cu nas de ren legat de grila față, cărucioare pline moț care șerpuiesc prin parcările arhipline, chipuri senine care aleargă pe holurile centrelor comerciale, îmbrățișări patetice, tamponări între plase cu toartele tensionate la maxim, șlagăre de Crăciun pe toate posturile de radio, reclame acompaniate de clinchetul clopoțeilor etc. etc. Și ce-ar fi toate acestea fără feluritele felicitări electronice de pe rețelele de socializare?

Și ce-ar mai fi dacă-ar fi Crăciun în fiecare lună? Sunt convins că multora dintre noi le-ar surâde această idee. Ce ne-ar putea opri să scriem Crăciun în ziua a 25-a a fiecărei file a calendarului? În contextul sociocultural curent, absolut nimic! Nu am avea neoie decât de puțin marketing. Căci ce altceva este Crăciunul, decât abilitatea de a-i convinge pe mușterii să-și cheltuiască până și banii pe care nu îi au? Deja văd cum ar putea fi creionat un astfel de plan de marketing: între 1-15 ale fiecărei luni o campanie publicitară care să convingă pe toată lumea că pe 25 vom sărbători o valoare generală, precum familia, iar între 15-25 o accentuare a acestei campanii prin inducerea ideii că fericirea celor dragi poate fi ambalată cu hârtie și cu fundă. Ultimele cinci zile ale lunii ar trebui lăsate totuși pentru găsirea surselor de finanțarea a dezmățului abia isprăvit, că, de pe întâi, o vom lua de la capăt.

O astfel de idee este plauzibilă și nu m-ar deranja câtuși de puțin, însă cu condiția să-i găsim Nașterii Domnului o altă dată, una în afara planului de marketing și a campaniei publicitare de care vă vorbeam. Pe 30 decembrie, spre exemplu. Și ce bine i-ar prinde praznicului creștin dacă l-am decala cu vreo cinci zile. Altfel spus, dacă îmi permiteți să parafrazez un verset din capitolul 22 al Evangheliei după Matei, să dăm Crăciunului ce este al Crăciunului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Pentru că de prea multă vreme Crăciunul nu mai este o victimă, așa cum ne-a făcut Dr. Seuss să credem, ci a devenit el însuși un Grinch, un hoțoman, care a prădat până și puținul de care Isus s-ar fi putut bucura în adăpostul oilor din Betleem.

În trilogia despre viața Mântuitorului, Papa Emerit Benedict al XVI-lea menționa că oricum 25 decembrie nu este chiar data nașterii lui Isus. Mai mult, în primele secole, creștinii serbau ziua de naștere a Domnului pe 6 ianuarie și abia din secolul al IV-lea aceasta a început să fie serbată pe 25 decembrie. De aceea tot insist să lasăm Crăciunul pe 25, dar să mutăm Nașterea Domnului cu câteva zile. E clar pentru toată lumea că acestea două nu mai pot coabita. Nu poți împăca gratuitatea cu banul și nici sacrul cu profanul. Aceasta este prima soluție pe care o propun pentru a scoate sărbătoarea creștină a modestiei de sub zodia materialismului.

Însă ar mai fi încă o soluție, una care ține de alegerea fiecăruia dintre noi în parte. Așadar, ce vom alege să prăznuim luna aceasta, pe 25? Cui ne vom închina: dezmățului mercantil-consumerist și cumpărăturilor febrile sau unui Dumnezeu umil care ne îndeamnă la altruism și la cumpătare?

La fel ca acum 2000 de ani, Isus își căută sălaș în locuințele decente, acolo unde buna-cuviința este doamna casei. Nu se va lăsa nici de data aceasta impresionat de milioanele de luminițe care vor sta agățate pe gardurile monumentale sau pe streașinile vilelor și nici de cele din vitrinele orașului. Dacă și-ar fi dorit răsfăț și opulență, ar fi ales să se nască într-un palat din capitala imperiului și nu într-un cătun din Palestina. Și cum să mai distingem lumina blândă a Pruncului Sfânt, când noi înșine ne înconjurăm de tot felul de lumini stridente!? Iar dacă v-ați îmbrăcat deja casa cu plase de lumini, vă rog, nu le aprindeți și în Noaptea de Ajun, măcar! Nu aceasta este spiritul Nașterii Domnului. Aprindeți mai bine o lumânare și puneți-o pe masă. Așezați-vă cu toții în jurul ei, prindeți-vă de mâini și cântați colinde. Apoi priviți-vă unii pe alții și, în licăririle din ochi celorlalți, poate, poate, îl veți găsi pe Fiul cel Unul Născut, pe adevăratul sărbătorit al acestei luni.