Coroana de Oţel, Coroana Regală a României

O ştire care a circulat discret în ultimele zile relata despre un proiect de lege care să permită „încoronarea” acvilei de pe Stema Naţională a României. Aşadar, adaosul adus stemei este tocmai Coroana Regală a României, simbolul independenţei şi al reîntregirii ţării noastre. Aceasta, cunoscută şi sub denumirea de Coroana de Oţel a regilor României, precum şi sceptrul primului rege, Carol I, au fost concepute de pictorul şi graficianul Theodor Aman; după ce, în anul 1881, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a instituit o comisie care să stabilească forma însemnelor regale. Din respectiva comisie mai făceau parte şi istoricii: Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alexandru Odobescu şi Grigore Tocilescu. Schiţa în tuş cu reprezentarea însemnelor regalităţii se află în patrimoniul Muzeului Theodor Aman din Bucureşti.

Coroana de Oţel a fost făurită de Arsenalul Armatei din Dealul Spirii şi are forma obişnuită a coroanelor regale: un cerc frontal din oţel decorat cu romburi şi cu perle tot din oţel, care se unesc în mijloc sub formă de glob în care se află Crucea „Trecerea Dunarii”. Căptuşeala din partea interioară este din catifea purpurie.

Extrem de interesant este faptul că această coroană regală a României a fost turnată din ţeava unui tun marca Krupp capturat de la turci în timpul Războiului de Independenţă din 1877. Coroana de oţel i-a fost oferită lui Carol I, la 10 mai 1881, cu prilejul încoronării sale ca rege şi al proclamării Regatului României. În discursul rostit cu ocazia evenimentului, Regele Carol I a declarat: „Cu mândrie primesc această Coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţii şi puterii României”.

Un alt fapt care trebuie amintit este acela că, la încoronarea din 1881, Coroana de Oțel a avut mai mult un rol simbolic, deoarece ea a fost sfințită la Mitropolie, pe 9/21 mai, însă regele Carol I nu a dorit să o poarte. Mai mult, ceremonia nu s-a desfăşurat în biserica Mitropoliei, ci într-un spațiu amenajat în afara acesteia. Suveranul, fiind un catolic convins, nu a dorit să fie încoronat şi uns de vreunul dintre cei doi mitropoliţi ortodocşi - cel Primat, al Ţării Româneşti, şi cel al Moldovei - care participau la eveniment. Desigur, gestul său avea şi un alt substrat, deoarece Carol I îşi propusese să arate că a ajuns rege prin forțele proprii.

Coroana Regală a fost purtată în ocazii solemne de către toți regii României, mai puţin, se pare, de către Carol I. Astfel, Regele Ferdinand I a purtat-o la încoronarea sa de la Alba Iulia, iar Mihai I a fost încoronat cu aceeaşi coroană şi uns Rege de către Patriarhul României, Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din Bucureşti, chiar în ziua celei de-a doua suiri pe tron, la 6 septembrie 1940.

Între anii 1881 şi 1947 Coroana de Oţel apărea şi în Stema Națională, de aici şi dorinţa de a fi repusă în locul ei firesc, de unde a fost înlăturată de către regimul totalitarist instaurat în România la jumătatea veacului trecut. În prezent, coroana este o piesă reprezentativă a patrimoniului cultural național şi este expusă în tezaurul istoric al Muzeului Național de Istorie a României din capitală, însă o copie fidelă a Coroanei Regale a României se află şi la Castelul Peleş.