Transfer MarKet

Din categoria: nu cunosc, n-am văzut şi n-am auzit nimic, dar absolut nimic, totul e doar fructul imaginaţiei mele suferinde, în cele ce urmează, voi încerca să îmi amintesc, mai pardon, imaginez, câte ceva despre bursa transferurilor din Seminarul Teologic al Râmnicului. Sume de transfer, părinţi impresari ai propriilor progenituri, beneficiari ai transferurilor etc., etc. Deja sunteţi curioşi, nu? Păi să vedem!

Pentru început, e bine să cunoaşteţi faptul că o clasă de seminar începea cu 25 de elevi. Aşa am început şi noi, în 1997. De terminat, în 2002, am terminat ceva mai mulţi, 35. Între timp, pe parcursul celor cinci ani, un coleg a fost arestat pentru complicitate la viol, iar alţi doi-trei au fost exmatriculaţi pentru că, să spunem, nu s-au adaptat vieţii ascetice din seminar. Calcul simplu: 25 (admişi) - 3 (pierduţi pe drum) = 22. Apoi: 35 (absolvenţi prezenţi la banchetul de la Silva) – 22 (admişi rămaşi până la capăt) = 13 (transferaţi)!! Acum, să stabilim şi ce se întâmpla cu suma transferului. Ea nu era plătită de club - să-i spunem acestuia STV - cum v-aţi aştepta, ci dimpotrivă: jucătorul plătea ca să fie primit la antrenamente! Exact cum se întâmplă la centrele de juniori din Românika. Înmulţim 13 cu media sumelor de transfer vehiculate şi vom obţine o sumă neimpozabilă şi fără număr. Ba, vă minţâi, corect era sa spun: cu număr mare de zerouri în coadă. Iar aceasta era sumă făcută doar de promoţia 2002 a părintelui Titircă Inimă Rea!

Vă dădu omu’ o mână, iar acum, sunt convins că vreţi să ştiţi şi care erau sumele vehiculate. Bine, fie! Însă, trebuie să ştiţi că transferul între cluburi teologice era mai facil şi mai eftin decât cel de la un club laic - precum Liceul Agricol Craiova ori Liceul Mecanic 2 Vâlcea - la altul teologic…

Gata, mi-am amintit de-o discuţie! Din când în când, fetelor din Pedagogic le era permis să-i invite pe seminarişti la câte o serată. După o astfel de întâlnire, prin clasa a XI-a, un proaspăt transferat coleg – Tăuraş - tot stăruia să continuăm întâlnirea cu fetele la disco. Eu, deja veteran în descurcatul iţelor clubului STV, încercam să-l conving că am fost învoiţi să mergem la serată, cu condiţia ca la ora 23.00 să fim înapoiaţi în cămin. Mai mult, Spiru - despre care v-am mai vorbit, parcă - urma să facă prezenţa. Într-un exces de orgoliu,  Tăuraş s-a confesat în mod public: „Da ce băh, Ostro, tu crezi că banii mei nu circulă? Păi, ce, i-a dat mama lu’ Taica - preşedintele clubului - 200 de milioane (lei vechi) ca să mă transfere de la Caransebeş şi io să stau să-mi fie teamă de un amărât de popă spiritual?”.

Nu vă grăbiţi să înmulţiţi 200 de milioane cu 13. Tăuraş fusese transferat tot dintr-un club teologic, deci vom considera, în cazul domniei sale, o sumă modestă de transfer. Vă spuneam că sumele mai mari erau plătite pentru transferurile de la cluburi laice. Iar cele care depăşeau 9 cifre (repet, lei vechi), erau cele care asigurau transferul de la penitenciar direct la seminar! Da, da, exact aşa cum aţi citit! În clasa a XIII-a, la începutul ultimului semestru, i-am primit cu multă căldură frăţească pe ultimii transferaţi: Todorică şi Fănică. Când ne-au povestit că veneau după câteva luni petrecute pe la un penitenciar din Teleorman, ne-au lăsat ca la stomatolog. Fuseseră arestaţi - cel puţin cu asta se mândreau ei - pentru furt calificat din autoturisme, în Craiova, pe când jucau la clubul teologic STC de lângă localitate! E de prisos să amintesc şi faptul că anii terminali de liceu nu aveau perioadă de mercato şi, deci, transferurile acestora nu trebuiau să fie permise.

Acum vă invit să puneţi mâna pe un creion şi să socotiţi; dar vă spun încă de pe acum: dă cu virgulă!