Postul cu fapta

În timpul facultăţii, unul dintre profesori – părintele Horică –, ori de câte ori îl salutam cu: „Lăudat să fie Isus!”, ne exaspera răspunzându-ne pe un ton uşor ridicat: „Cu fapta, cu fapta, nu numai cu vorba!”. Parafrazând-ul pe părintele, mă gândeam ce-ar însemna să postim cu fapta, nu numai cu gura? Prin gură, a se înţelege, desigur, postul alimentar. Nu voi mai relua, deci, decretul Bisericii despre postul şi ajunul alimentar – curioşii îl pot găsi aici - în schimb, voi încerca sa găsesc câteva exemple concrete ale postului cu fapta. Iar dacă veţi dori să completaţi lista de mai jos, preaiubiţilor, sunteţi invitaţii mei!

Pentru început, voi repeta ceea ce deja ştiţi cu toţii: postul înseamnă transformarea renunţărilor noastre în gesturi de caritate. Aşadar, dacă în timpul postului - prin renunţarea la carne în favoarea cartofilor, spre exemplu - am economisit câteva zeci sau sute de lei, este recomandat ca aceşti bani să nu fie puşi la saltea pentru a-i folosi în concediul estival, ci să fie investiţi în fapte ale milei trupeşti, conform dorinţei Mântuitorului: „Am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine” (Matei XXV, 35-36).

Bine, bine - îmi veţi spune - dar noi abia reuşim să ne cumpărăm cartofii şi fasolica cele de toate zilele, că în cratiţele noastre postul ţine tot anul! De unde deci să mai punem vreun bănuţ deoparte? Auzi la el, concediu estival!… Am prevăzut acest gen de scuză, aşa că în cele ce urmează voi încerca să exemplific ce înseamnă postul cu fapta, cel care nu costă nici un leu.

Câte ore petreceţi zilnic în faţa calculatorului? Cele pentru serviciu sunt excluse, bineînţeles. Trei, patru, cinci? Şi nu aţi vrea să mai tăiaţi din ele? Spre exemplu, tinerilor din parohie le recomand ca în post să nu zăbovească mai mult de o oră pe zi în faţa tabletei pentru a-şi verifica mesajele deosebit de importante - sunt convins -, iar în restul timpului să citească… un capitol din scriptură sau o pagină din catehism! Sau chiar să-şi viziteze bunicii bolnavi, deoarece Facebook-ul are capacitatea de a stoca preţioasele informaţii timp îndelungat… Şi să nu îmi spuneţi că cititul bibliei sau vizita făcută vecinilor suferinzi vă costă prea mult!

Dar vreo telenovelă preferată aveţi? Cine, noi? Păi, Magnificul Suleyman nu e chiar telenovelă, deci, nu, Doamne fereşte, apără şi păzeşte! Bine atunci, dar vreo emisiune TV? Ceva cu şi despre corupţia politicienilor?… Păi, atunci nu vă costă absolut nimic să renunţaţi la ea până la Paşti. Iar eu vă garantez că dânşii, aleşii noştri scumpi, îşi vor vedea de… treabă şi fără să îi mai urmărim. Şi uite aşa, aţi mai câştigat încă o oră în care puteţi studia religia iubirii, creştinismul, sau chiar puteţi aprofunda acest studiu cu ajutorul rugăciunii. Că, vorba aia, dacă tot nu avem un leu pentru cerşetorul de la uşa magazinului, nu ne opreşte nimeni să îi dăruim cinci-zece minute de rugăciune făcută cu fervoare, nu?

Dar un sfat bun, cât costă? Dar aplanarea unui conflict apărut la muncă sau chiar pe stradă? Dar zâmbetul oferit celor din jur, în locul feţei acre de ascet al Păresimilor? Dar să nu înghiţim nici o bucătură de mâncare de post până când nu rostim o rugăciune de mulţumire? Dar să mergem duminica la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, cât ne costă? Dar să înlocuim bârfele cotidiene despre persoanele antipatice din viaţa noastră cu rugăciuni pentru aceleaşi persoane? Dar reluarea legăturilor cu persoanele pe care le-am marginalizat din cauză că nu sunt pe acelaşi calapod cu noi, cât să ne coste, câteva minute naţionale incluse în abonament? Sau conversaţia cu Dumnezeu, în mod repetat, în fiecare zi a postului, că tot dispunem de abonament cu minute nelimitate către Cer?

Cât să ne coste acestea toate şi multe altele?… Absolut nimic, în afară de bunăvoinţă! Haideţi să ne propunem ca în acest post să nu treacă nici măcar o zi fără să facem o fapta bună! Iar înaintea Sfintei Sărbători a Învierii, atunci când vom fi întrebaţi de duhovnic daca am postit, noi să răspundem că da, am postit, dar nu numai cu gura, ci şi cu fapta!