Marcu 12, 28-34
Astăzi, evanghelia ne vorbeşte despre cea mai mare poruncă din Lege: porunca iubirii. Legea veche era formată din 613 precepte. Iar fariseii căutau să afle care este cel mai important dintre acestea. Răspunzându-le, Isus uneşte două precepte, vâzând o legătură strânsă între iubirea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui. Faptul că Isus uneşte aceste două legi, făcându-le să depindă una de alta, ne învaţă că ele nu sunt în opoziţie și că bunul creştin nu este împărţit între datoriile faţă de Dumnezeu şi cele faţă de aproapele. Creați după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, simțim deja în adâncul nostru că trebuie să fim iubiți și să iubim. Iar Domnul vrea să-i iubim pe cei de lângă noi, deoarece nu putem să-l iubim pe Dumnezeu, dacă nu-l iubim mai întâi pe aproapele nostru. Și nu-l putem iubi pe aproapele nostru, dacă nu suntem în stare să-l iubim pe cel-mai-aproapele nostru, adică pe cei din familia și din casa noastră.
Porunca iubirii este cea mai importantă lege pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Dar, atenție, iubirea nu trebuie să se confunde doar cu sentimentul! Iubirea este mai mult decât sentiment, este o decizie, o alegere liberă a minții noastre. Din acest motiv, căsătoriile bazate exclusiv pe sentimente se pot destrăma foarte ușor. E nevoie deci și de aportul nostru, de hotărârea noastră fermă de a ne iubi partenerul, dacă vrem să trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Pe frontispiciul Casei Căsătoriilor din Râmnicu Vâlcea scrie: “Ce este căsătoria? Să te îndrăgostești în fiecare zi de aceeși persoană”. Destul de mieros, aș zice eu. Deoarece căsătoria înseamnă mai mult decât un sentiment, mai mult decât îndrăgosteală; înseamnă și un efort personal: ca tu însuți să alegi să iubești aceeași persoană în fiecare zi, până la sfârșitul vieții și chiar și dincolo.
Pentru că nu întotdeauna ceea ce simțim sau ce ne place coincide cu binele nostru. Imaginați-vă ce nebunie ar fi dacă am trăi doar după propriile noastre plăceri. Iubesc să dorm, atunci nu mă mai ridic din pat să merg la serviciu și să îi pregătesc pe copii de școală. Sau: iubesc jocurile video, atunci voi renunța la școală de dragul lor, pentru că școala se interpune între mine și iubirea mea, consola de jocuri. Sau: iubesc cumpărăturile, deci îmi voi lăsa toate facturile neachitate pentru a face ceea ce iubesc cu adevărat, shopping. Așadar, iubire înseamnă și decizii raționale, și sacrificiu, și dăruire de sine, și mai ales hotărârea de a-l pune pe Dumnezeu pe primul plan, înaintea altor iubiri. Și când îl iubim pe Dumnezeu în primul rând, El ne învaţă și ce este important să mai iubim, și pentru ce merită să ne sacrificăm, pentru a fi cu adevărat fericiți. Amin!
