Cui i s-a dat mult, mult i se va cere

Luca 12, 42-48

“Cui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere”... Ce înseamnă aceste cuvinte auzite astăzi în Evanghelie? Le-am mai auzit desigur și cu alte ocazii, pentru că sunt printre acele sentințe biblice care au intrat în limbajul comun. Le găsim parafrazate chiar și în benzi desenate sau în filme celebre precum Spider-Man, atunci când unchiul lui Peter Parker îl atenționează pe acesta spunându-i: “Cu o putere mare, vine și o mare responsabilitate”. Și, într-adevăr, “Cui i s-a dat mult, mult i se va cere” înseamnă că suntem responsabili pentru tot ceea ce am primit. Inteligența, timpul, bogăția, talentul, credința chiar, ne-au fost date pentru a-i ajuta pe ceilalți și, astfel, pentru a-l preamări pe Dumnezeu.

Contextul acestui paragraf este o pildă – care ne amintește de cea a talanților – prin care Isus ne pregătește pentru venirea sa neștiută. În această parabolă, Isus îl definește pe administratorul credincios și înțelept ca fiind cel care le dă mâncare oamenilor la timpul potrivit și care astfel îl înlocuiește cu brio pe adevăratul stăpân. Iar când stâpânul se va întoarce și îl va găsi pe acesta administrându-i bine resursele, “îl va pune peste toată avuţia sa”. Tot așa ni s-au încredințat și nouă diverse lucruri sau funcții sau carisme, iar Hristos se așteaptă ca pe toate acestea să le administrăm cu înțelepciune.

Mai apoi, Isus ni-l prezintă pe administratorul necredincios, cel care, în loc să-i hrănească pe oamenii lui Dumnezeu, îi maltratează, îi umilește şi trăieşte doar pentru propriile plăceri și propria lăcomie. Acest iconom infidel gestionează total greșit resursele stăpânului și, din această cauză, pedeapsa nu va întârzia: “sluga care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult”.

În final, Isus rezumă această pildă spunând: “Cui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere”. Însă cine sunt cei cărora li s-a încredințat mult? Să fie doar cei bogați sau doar cei cu coeficient ridicat de inteligență? Cu siguranță nu doar ei, pentru că tuturor ni s-a încredințat enorm. Spre exemplu, cu toții am primit din belșug harul lui Dumnezeu și la fel am primit și cuvântul său. Dar Dumnezeu ne-a mai oferit și alte daruri, pe lângă cele spirituale, diverse abilități, precum cele sportive sau artistice sau de comunicare. Totuși, nu doar sportivii, artiștii și influencerii sunt talentați sau dăruiți de Dumnezeu. La fel sunt și doctorii, și profesorii, și constructorii, și bucătarii, și corporatiștii, și IT-iștii, și scriitorii, ba chiar și preoții. Creați după chipul lui Dumnezeu, fiecare dintre noi deține un minim de creativitate, de scânteie dumnezeiască, și conform evangheliei fiecare dintre noi este responsabil de administrarea acesteia.

Iar dacă nu dorim să ne numărăm printre cei infideli față de darurile pe care le-au primit – sau printre cei care s-au născut talente, dar care au murit speranțe, conform unui aforism celebru în lumea fotbalului –, să-i cerem lui Dumnezeu acea înțelepciune de a ști cum să ne folosim creativitatea, dimpreună cu toate celelalte daruri primite, conform voinței sale sfinte, în slujba aproapelui și a împărăției cerești. Amin!