După plată, și răsplată!

„Băh, sunteți nebuni? Cum de rezistați, cine vă plătește?” – se minuna un bun prieten care rezistase abia două-trei zile alături de șefii cercetași, în metriză, într-o tabără de vară. Pe moment, m-a distrat reacția lui, dar ultima lui întrebare – „Cine vă plătește?” – îmi tot revine frecvent în minte. Și gândesc că, deși ar părea greu de crezut, cineva chiar ne plătește și o face destul de bine. Dar plata nu ni se face în bani, căci noi suntem cercetași, nu mercenari. Banii nu ne pot aduce zâmbetul în inimi atunci când ne pregătim rucsacurile pentru o nouă tabără. Nu datorită banilor dormim iepurește în noaptea dinaintea plecării în drumeție, așteptând cu nerăbdare să ne punem bocancii în picioare și să o luăm din loc. Dacă am fi primit plata în bani, am fi ieșit pe uși cu capul plecat, așa cum mulți pleacă la serviciu, sperând să ne întoarcem cât se poate de repede în confortul căminelor. Chiar, ați văzut vreodată vreun cercetaș îmbrăcat în uniformă și cu rucsacul în spate, ieșind pe ușa casei altcumva decât cu pieptul în față și cu fruntea sus?

Și totuși, cine ne plătește și care ne e plata? Ne plătește fiecare frate mai mic, lupișor sau cercetaș, și fiecare soră mai mică, pui de lup sau cercetașă. Ne plătesc cu teancuri de zâmbete și de voie bună. Ne plătesc cu îmbrățișări pline de energie și cu jocuri vesele, copilărești. Ne plătesc cu bunătatea și cu altruismul lor. Ne plătesc cu fiecare participare la activitățile pe care le propunem. Ne plătesc cu lacrimi de despărțire și cu dorința lor de a ne revedea în curând. Ne plătesc cu setea lor de a cunoaște și cu creșterea lor frumoasă. Ne plătesc și cu neprețuite rugăciuni și liturghii sfinte. Ne plătesc cu vârf și îndesat. Și, sincer, ce altă plată ne-ar mai trebui!?! De fapt, cei mai câștigați din toată această afacere suntem noi, formatorii tinerilor cercetași, pentru că nu ne mai scăldăm în autosuficiență și în mediocritate, ci suntem nevoiți să apelăm până și la cele mai ascunse resurse de energie și de creativitate din noi.

Bineînțeles că ar putea părea extrem de dificil să contrapui legile și principiile cercetășești unei lumi care – în numele unei libertăți prost înțelese – promovează cu insistență supraexploatarea resurselor, anticlericalismul, ipocrizia, indisciplina, escrocheria, concurența acerbă ș.a.m.d. Și uneori chiar așa și este. Dar cu cât efortul depus pentru răspândirea valorilor cercetășești-creștine printre tineri este mai mare, cu atât mai mare este și plata de aici, de pe Pământ, dar și răsplata de după, în veșnicie, alături de Isus, prietenul celor „mai mici” dintre frații săi și ai noștri. Aceasta este motivația și convingerea noastră. De aceea și rezistăm. Iar rezistența noastră – cu sau fără hashtag – nu vine din noi, ci vine de la Hristos, cel mai bun plătitor al întregii lumi. Iată, așadar, de ce rezistăm. Iată și care ne e plata. Și acum, pe bune, doar nu credeați că metrizele cercetașilor își permit să muncească pro bono!