La mulţi ani, de Ziua Naţională, dar nu chiar tuturor!

Mănânci seminţe în faţa blocului şi scuipi cojile pe jos? Arunci mucurile de ţigară şi ambalajele pe stradă? Arunci resturi din maşină? Laşi gunoi în urma ta? Scuipi pe stradă? Asculţi muzică cu volumul la maxim, deranjând vecinii? Scrijeleşti pereţi sau copaci? Dar inimi, scrijeleşti?

Îţi răneşti familia? Îţi loveşti copiii şi soţia? Îţi urăşti părinţii? Uiţi de ei? Îţi minţi familia? Risipeşti banii familiei la păcănele sau la alte jocuri de noroc? Te doare la bască de educaţia copiilor tăi? Îţi trădezi/înşeli apropiaţii? Eşti turnător? Ai mai tot timpul o problemă cu colegii de serviciu şi cu vecinii? Te răzbuni?

Urăşti minorităţile etnice şi religioase? Distribui pe Facebook articole cu mesaj xenofob/şovinist? Eşti anti-european? Eşti extremist de vreun fel? Votezi politicieni imorali? Te bucuri să primeşti pomeni electorale? Vrei să te îmbogăţeşti, indiferent de mijloace? Consideri că hoţii sunt băieţi descurcăreţi? Furi?

Uiţi să te rogi pentru România? Uiţi să te rogi? Calci în picioare valorile morale/creştine? Predici ura? Îţi urmăreşti doar propriul interes? Faci totul doar contra cost? Crezi că Ziua Naţională înseamnă ţuică şi sarmale? Consideri că e o pierdere de vreme să înveţi cine au fost corifeii Marii Uniri?

Dacă răspunsul la aceste întrebări este pozitiv, atunci să mă scuzi, dar ţie chiar nu îţi pot spune: „La mulţi ani, române!”. De fapt, tu nici măcar nu te poţi numi român. Cel mult, te poţi numi compatriot, dar fără a avea vreo legătură cu patriotismul. Ţie, să-ţi urez ani mulţi, nu pot şi nici nu vreau. Vreau, în schimb, să le urez de bine celor care răspund negativ, ba chiar se simt intrigaţi de toate întrebările înşirate mai sus. Vouă, buni români, vă spun din suflet: La mulţi ani, să creşteţi şi să vă inmulţiţi!