Vacanţă cu cercetaşii în Brezoi

Zilele trecute, între 30 iunie şi 3 iulie, parohiile catolice din Brezoi – cea de rit roman şi cea de rit oriental –, cu sprijinul Asociaţiei Cercetaşii Români Uniţi, le-au oferit micuţilor din oraş momente de joacă, ateliere, cântece, iar joacă şi voie bună. Aceştia, indiferent de confesiune, au răspuns în numar neaşteptat de mare invitaţiei noastre şi ne-au surprins cu entuziasmul şi cu disponibilitatea lor. Pentru a nu-şi pierde din energie, copilaşii invitaţi au primit şi câte o gustare, la prânz, deşi ne-au lăsat impresia că sursa lor de vivacitate este inepuizabilă. Desigur, cel mai apreciat aliment a fost îngheţata.

Activităţile propuse de cele patru cercetaşe – Alexia, Diana, Lucia şi Maria – s-au desfăşurat în sala de cateheze şi în curtea parohiei, atâta timp cât acestea ne-au putut oferi suficient spaţiu. Iar când acestea au devenit neîncăpătoare, încolonaţi şi acompaniaţi de cântece şi de râsete cristaline, am luat cu asalt parcul central din Brezoi.

Duminică, după trei zile de joacă, am participat la aniversarea a cinci ani de la sfinţirea grupului statuar de la Proieni (pe DN 7, Râmnicu Vâlcea – Sibiu) unde i-am mulţumit Sfintei Fecioare, ocrotitoarea cercetaşilor, pentru clipele de har pe care le-am primit alături de copii. A urmat apoi participarea la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie când, în biserica arhiplină, copiii i-au cântat Tatălui Ceresc cântecelul pregătit în zilele anterioare.

Reuşita acestei acţiuni a fost răsplătită de rugăminţile sincere şi insistente ale micuţilor de a reveni cât mai curând în mijlocul lor. Şi pentru că, din răspunsurile noastre, reieşea că ne vom întâlni abia în următoarea vacanţă de vară, Giani – micul nostru prieten –, ca să se asigure că nu vom lipsi, ne-a întrebat la ce oră ne vom vedea anul viitor!

Desigur, după mulţumirile aduse copiilor, se cuvine să le mulţumim, în mod deosebit, celor patru cercetaşe din Bucureşti care şi-au rupt din zilele de vacanţă pentru a organiza şi susţine activităţile amintite. Şi să nu credeţi că au scăpat doar cu atât! La sfârşitul lunii acesteia vor merge două săptămâni la Cracovia pentru a lua parte la Ziua Mondială a Tineretului – fie ca voluntare, fie ca participante –, iar în primele săptămâni ale lunii viitoare vor fi implicate activ în desfăşurarea taberelor cercetăşeşti de vară. Şi pentru a le cunoaşte mai bine,  în cele ce urmează, vă las în compania lor.

A trecut repede, mai repede decât aș fi crezut, dar în aceste patru zile am simțit fericirea de a face niște copii simpli să zâmbească, să râdă, să-și facă noi prieteni și, cel mai important, să învețe să fie mai buni unii cu alții. Sunt sigură că și pentru ei timpul a trecut la fel de repede. De fapt, aşa s-au şi trezit, în ultima zi petrecută împreună, întrebând: „Când ne mai vedem?”. Iniţial aveam alte așteptări. Credeam că vor fi agitați, greu de stăpânit, dar m-au uimit prin faptul că și atunci când eram obosită și stăteam puțin la umbră, ei își continuau jocul singuri, cu zâmbetele mereu prezente pe fețe. M-a impresionat faptul că, în fiecare zi, erau din ce în ce mai mulți copii care intrau în curtea bisericii pentru a se juca și a participa la activități. La sfârșit mi-a fost foarte greu să mă despart de ei. Mă obișnuisem să îi întâlnesc în fiecare zi, să îi învăț cântece cercetășești și să mă joc cu ei. Mă obișnuisem să mă simt de o vârstă cu ei. Dar, înainte să plecăm, le-am dat un premiu fiecăruia: o îmbrățișare și o promisiune – că ne vom mai vedea și anul viitor. Alexia.

Aceste patru zile, alături de Cercetașii Români Uniți, au fost zilele ce au deschis vacanța de vară pentru noi. A fost o experiență minunată atât pentru mine, cât și pentru cei mici. Pentru mine, aceasta a fost a doua ieșire cu cercetașele şi de aceea am avut emoții pentru noua experiență pe care urma să o am. Timpul petrecut cu cei mici, însă, mi-a demonstrat cât de frumos a fost să fim împreună câteva zile, jucându-ne jocurile cercetașești şi cântând. Am legat prietenii frumoase, am cunoscut alţi copii şi am petrecut câteva zile minunate împreună. În ultima zi, am participat la aniversarea a cinci ani de la sfințirea Grotei cu Sfânta Maria, din Brezoi. Mă bucur că am participat la acest eveniment alături de cercetașe şi aștept cu nerăbdare tabăra din vara aceasta! Diana.

Împreună cu cercetaşe de mare încredere din Asociaţia Cercetaşii Români Uniţi, am oferit copiilor din micul oraş Brezoi un început de vacanţă plin de cântece, jocuri şi activităţi creative. Tabăra cu copiii din Brezoi a durat numai patru zile şi, sinceră să fiu, nu mă aşteptam să fiu atât de entuziasmată de fericirea copiilor.

Unul din lucrurile care m-au bucurat foarte tare a fost numărul participanţilor care creştea în fiecare zi. Dacă în prima zi au venit în jur de 25 de copii, în a treia au fost savurate în parc 48 de îngheţate! Copiii au mers acasă şi au povestit despre tabără, apoi şi-au adus fraţii şi prietenii de la bloc ca să se distreze împreună. Mi-au amintit de copilăria mea, când, dimineaţa, îmi chemam afară vecinii şi ne jucam până se făcea prea târziu... Prea târziu pentru mamele noastre, căci pentru noi niciodată nu era prea târziu.

În zilele petrecute împreună am văzut mult entuziasm, o grămadă de zâmbete largi, prietenie adevărată, pură şi fericire simplă. Şi m-am bucurat şi eu, la fel de simplu ca ei, când mi-au spus: „Hai să mai cântăm o dată Tatăl Nostru!”. Lucia.

Patru zile. Doar patru zile la finalul cărora mă simțeam atât de obosită pe cât de fericită eram. Zile în care am cunoscut copii minunați care mi-au întrecut toate așteptările. Voi fi sinceră și voi recunoaște că îmi imaginasem că vor fi triști, plictisiți sau cu gândul la telefoane şi tablete. În schimb, ei au dat dovadă de entuziasm, inventivitate și foooarte multă energie. A fost pur și simplu minunat și abia aștept să îi reîntâlnesc. Maria.

Datorită Dianei, puteţi viziona aici mai multe imagini ale acestor momente.