Data Paștelui

Cum se calculează DATA PAȘTELUI?

Conciliul de la Niceea din 325 a stabilit ca Paștele să fie celebrat întotdeauna duminica, așadar să nu aibă dată fixă. Conform tradiției alexandrine, Duminica Paștelui trebuie să fie PRIMA DUMINICĂ, după LUNA PLINĂ, după ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ.

Să luăm exemplul de anul acesta:

- echinocțiul - 20 martie;

- prima lună plină după echinocțiu sau luna pascală - 2 aprilie;

- prima duminică după luna plină pascală - 5 aprilie.

Și de ce se bisericile bizantine (greco-catolice și ortodoxe) celebrează Paștele pe 12 și nu pe 5 aprilie, la fel ca biserica romano-catolică și cele protestante?

Pentru că tradiția bizantină încă mai respectă un canon stabilit tot la Niceea care spune că dacă Paștele creștin se suprapune cu cel evreiesc, Duminica Învierii să fie celebrată cu o săptămână mai târziu. Și cum sărbătoarea Paștelui evreiesc din 2026 se desfășoară între 2-9 aprilie, Paștele bizantin se amână până pe 12 aprilie.

Dar de ce există DOUĂ DATE ALE PAȘTELUI, de obicei?

Pentru că există DOUĂ CALENDARE după care se calculează pascalia (adică sistemul de calculare a datei Paștelui creștin): gregorian-nou-îndreptat și iulian-vechi-neîndreptat. Diferența dintre aceste două calendare a ajuns în zilele noastre la 13 zile. Asta înseamnă că avem și DOUĂ ECHINOCȚII: unul îndreptat d.p.d.v. astronomic, pe 20 martie, altul neîndreptat, cu 13 zile mai târziu, deci pe 2 aprilie.

Atunci când luna plină așteaptă să treacă ambele echinocții - așadar atunci când avem aceeași lună pascală în cazul ambelor calendare -, data Paștelui coincide. De pildă, în 2028. Dar atunci când avem câte o primă lună pascală după fiecare echinocțiu, cele două duminici ale Paștelui creștin pot fi despărțite chiar și de cinci săptămâni, așa cum se va întâmpla anul viitor.

În ceea ce priveşte BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ - știam eu că aveți această nedumerire! -, ea şi-a luat un angajament la Sfânta Unire din 1700: să respecte tradiţiile răsăritene, deci inclusiv pe cele legate de data Paştelui. În plus, Conciliul II Vatican prevede în Decretul Orientalium Ecclesiarum:

"Până când toţi creştinii vor ajunge la acordul dorit cu privire la fixarea unei singure zile pentru celebrarea comună a sărbătorii Paştilor, între timp, pentru a promova unitatea dintre creştinii aflaţi în aceeaşi regiune sau naţiune, li se acordă patriarhilor sau autorităţilor bisericeşti supreme dreptul de a conveni asupra zilei de Paşti (...) cu consimţământul unanim şi cu consultarea tuturor celor interesaţi".

Postul – căutarea sensului

Nici nu am apucat să strângem toate luminițele de Crăciun – cred că un brăduleț din curtea catedralei încă mai licăre în noapte – și iată-ne deja în Postul Mare. În fine, în Perioada Triodului deocamdată, dar imediat vom trece și de Duminica izgonirii lui Adam din Rai sau, i-am mai putea spune, a izgonirii cărnii din farfurie. Și la ce plating-uri impresionante pot face chefii bucătari din frunze de salată, din germeni de lucernă sau din mai știu eu ce microplante, poți avea impresia că unele farfurii sunt miniaturi ale Grădinii Edenului. Nu eu neapărat, dar jumătatea mea chiar pare să contemple Paradisul într-un astfel de plating vegetal.

Când vine vorba de post, ne gândim mai întâi la restricții alimentare, dar după ce atâția influenceri au promovat fastingul cu succes, nu cred că mai e suficient loc în această nișă și pentru noi, reprezentanții Bisericii. În definitiv, dacă Dumnezeu a lucrat prin faraon, de ce nu ar putea-o face și prin influenceri? Așadar, nu voi vorbi în cele ce urmează despre renunțarea la carne, la alcool, la gaming, la rețelele sociale, la partizanatul politic sau la alte vicii. Și oricum, am experimentat pe propria persoană că puteam renunța pentru o perioadă la anumite lucruri, doar pentru a reveni la ele cu o poftă și mai mare, imediat după încheierea postului. Postul, de fapt, ar trebui să ne schimbe pentru totdeauna.

La începutul anului le-am propus credincioșilor din parohie să citim de luni până vineri câte un capitol din Noul Testament. După cum vedeți, atât de mult ne place porunca a treia, încât ne-am dorit să o respectăm îndoit. Revenind la Noul Testament, spuneam că ne-am propus doar să îl parcurgem până la sfârșitul acestui an, iar aceasta poate fi o modalitate excelentă de a posti. Însă adevăratul post ar însemna nu doar să îl citim, ci mai mult, să lăsăm Cuvântul Domnului să ne transforme viața.

Așadar, postul propus de Biserică înseamnă mai mult decât renunțările noastre. Postul trebuie să fie o perioadă de creștere spirituală și de o bună pregătire înaintea unei mari sărbători – Învierea Domnului, în cazul de față. Toate evenimentele importante din viața noastră necesită o pregătire intensă. Prima zi de școală, spre exemplu, sau prima împărtășanie. Sau cine nu și-a pierdut capul cu organizarea majoratului sau a propriei nunți? Preocuparea asiduă și atenția la toate detaliile privitoare la desfășurarea unor astfel de evenimente din viața cotidiană pot da norma perioadelor de post.

Desigur, postul este și un timp de abstinență și de renunțări. Dar în post renunțăm la lucrurile la care ținem tocmai pentru a ne demonstra că suntem liberi și că nu suntem sclavii acestor lucruri. Conform culturii actuale a consumerismului, ne umplem viața cu mâncare, cu haine, cu tot felul de dispozitive tehnologice inteligente – poate prea inteligente pentru mulți dintre noi –, cu show-uri de stand-up comedy, cu concerte, dar trebuie să recunoaștem că acestea nu ne pot satisface pe deplin. În viață există ceva mult mai important decât divertismentul și bunurile materiale. Toate acestea sunt utile și ne pot face viața mai bună, dar pot da ele și sens vieții noastre? Pentru că fix asta suntem invitați să descoperim până la sfârșitul Postului Mare: ce dă vieților noastre adevăratul sens?

*Text publicat în "Foaia", publicație a Eparhiei Greco-Catolice "Sfântul Vasile cel Mare" de București.